Daca aveti mai mult de doi fii, trebuie sa invatati sa gestionati comportamentele copilului mijlociu pentru a evita discordia intre frati.
Rolul parintilor in primele etape ale dezvoltarii copiilor este important, indiferent de numarul de fii pe care ii au. Cu toate acestea, atunci cand parintii au trei copii, apare o situatie speciala care merita abordata in detaliu: sindromul copilului mijlociu.
Ce este sindromul copilului mijlociu
Este firesc ca parintii sa arate afectiune in mod diferit fata de copii Nu inseamna ca ii iubesc diferit, pe unii mai mult si pe altii mai putin, ci doar ca fiecare dintre cei mici rezoneaza altfel cu parintii. De exemplu, primul copil va fi mereu cel care i-a facut sa traiasca pentru prima oara emotii si experiente de parinte. De al doilea si al treilea copil se leaga alte emotii, alte realitati, toate subiective. Al doilea copil va fi mereu cel care calca pe urmele primului, cel pe care, oricat ar incerca, parintii il vor compara mereu cu primul nascut. Nasterea unui al treilea copil, insa, este o experienta deosebita si pentru parinti, si pentru ceilalti copii din casa.
Daca fratele mai mare ramane mai mare orice ar fi, copilul mijlociu trece printr-o experienta noua pentru el, care poate genera o adevarata furtuna afectiva. Dintr-o data el nu mai este mezinul din familie, cel pe care se concentreaza toata atentia; el va incepe sa aiba indoieli, poate chiar sa fie dezorientat pentru ca era invatat cu rolul de frate mai mic, iar acum este, dintr-o data, si frate mai mare. Al treilea copil, in schimb, daca este si ultimul, va fi mereu cel mai mic, cel care stie cele mai putine lucruri, cel care este dadacit pana la cicaleala de toti membrii familiei.
Copilul mijlociu, mereu in umbra?
Sindromul copilului mijlociu este de cele mai multe ori determinat de faptul ca el simte ca este suspendat undeva, intre atentia pentru fratele mai mare si cea pentru cel mai mic. Cu cat varstele copiilor sunt mai apropiate, cu atat sindromul se va manifesta mai puternic. De ce? Pentru ca el va simti mereu ca trebuie sa faca eforturi mai mari decat ceilalti pentru a capata atentie, dar si pentru a se adapta.
Inca de la nastere, al doilea copil simte si stie ca trebuie sa imparta atentia si dragostea parintilor cu fratele sau mai mare. Nasterea unui alt copil in familie este foarte probabil sa il debusoleze, sa il faca sa se simta mai putin iubit si sa simta nevoia sa atraga atentia prin metode nu tocmai sanatoase.
Comportamentul sau ar putea suferi modificari radicale; copilul mijlociu poate deveni violent cu fratii sai, rebel, furios, poate incepe sa devina distructiv si sa minta, totul din cauza frustrarii generate de faptul ca trebuie sa isi imparta atentia si dragostea parintilor cu inca un copil.
Totusi, copilul mijlociu invata sa traiasca mai usor cu frustrarea, ceea ce il poate face sa se adapteze mai usor in societate decat fratii lui.
Cum sa gestionezi si sa educi un copil cu sindromul fiului mijlociu
Desigur ca parintii nu il iubesc dintr-o data mai putin pe copilul mijlociu, asa ca trebuie sa faca eforturi in plus pentru a-l asigura de toata dragostea lor. Exista mai multe metode pentru asta si, aplicate corect si cu consecventa, vor preveni aparitia sentimentelor de frustrare si conflictele intre copii, la orice varsta.
Aceleasi reguli pentru toti copiii
Pilonul fundamental al unui mediu egalitar sunt regulile. Copiii trebuie sa fie constienti ca ele sunt aceleasi pentru toti, ceea ce va preveni aparitia conflictelor si animozitatilor intre frati. Indiferent de varsta copilului, fiecare trebuie sa respecte aceleasi limite si fiecare trebuie sa suporte consecinte atunci cand le incalca. Evitati sa aplicati metoda "unul greseste, toti platesc"; este nedreapta si va genera confuzie in mintea copiilor care nu au facut nimic gresit.
Recunoaste eforturile copilului mijlociu
Orice efort si orice reusita a unui copil trebuie apreciate la adevarata lor valoare. Doar asa vei reusi sa il faci sa aiba stima de sine si sa isi doreasca mereu mai mult. In cazul copiilor mijlocii acestea risca sa fie trecute de multe ori cu vederea, ceea ce ii va face sa se simta neobservati si neiubiti. Ei trebuie felicitati de fiecare data cand ating un obiectiv si incurajati atunci cand ceva nu le iese chiar cum si-ar fi dorit.
Important este efortul depus si motivatia de a atinge un obiectiv. Chiar si atunci cand mai greseste, scoateti in evidenta lucrurile bune si ghidati-l catre scopul final.
Fiecare copil trebuie sa beneficieze de timp de calitate cu parintii
Timpul petrecut in familie intareste legatura emotionala dintre membrii ei. Uneori, insa, poate fi o idee buna sa le oferi copiilor timp pe rand, dar in mod egal; astfel, niciunul nu se va simti neglijat sau desconsiderat. Profitati de timpul petrecut cu fiecare copil in parte pentru a-i scoate in evidenta aptitudinile, calitatile si pentru a-l face sa se simta iubit.
Evita sa faci comparatii intre frati
Comparatiile pot duce la nasterea de resentimente intre copii. Fiecare copil este unic, fiecare are ritmul sau de a face lucrurile si fiecare are calitatile sale. Poate ca unul este mai bun la matematica decat celalalt, insa asta nu inseamna ca trebuie sa il fortezi pe cel mai nepriceput sa se ridice la acelasi nivel. Poate ca el are o aplecare mai mare spre desen, spre deosebire de fratele sau "matematician". Chiar daca ai putea crede ca o comparatie care genereaza concurenta este o idee buna, ea este de fapt nesanatoasa pentru relatia dintre frati.
Sindromul copilului mijlociu este un model de comportament ce trebuie gestionat cu atentie si implicare de parinti. Fiecare are personalitatea sa, prin urmare nu putem vorbi despre o reteta general valabila. Totusi, este important ca parintii sa lucreze in echipa, chiar daca sunt impreuna, chiar daca sunt separati, pentru a avea o abordare unitara a situatiei si pentru a se asigura ca toti copiii se simt la fel de pretuiti si de importanti in viata lor.
