Cand se pronunta cuvantul "moda", unii incep sa se uite in jur banuitori. De undeva, de la un geam uitat de un gura casca, de sub o usa la care s-au slabit balamalele, a inceput parca sa traga. Sub talpi se simt adieri frivole, un fosnet de matase, cu ameteli de odicolon.
Ceafa cavalerului austeritatii intepeneste: domnilor, spune el, aici e curent! Aici bantuie tot felul de curente usuratice.
Nu spun ca la auzul cuvantului "moda" trebuie sa ne agatam cu mic cu mare la cusma cozii de paun. Dar de ce atatea prejudecati la oameni gravi, severi, incruntati la oamenii fara barba? De unde atata posomoreala si atata inversunare? De unde atatea complexe? De ce e nobil sa pui in valoare frumusetile muntelui, dar e suspect sa pui in valoare frumusetea obrazului?
De ce daca gandesti original e un semn de personalitate, iar daca te imbraci spalacit e un semn de modestie?
Sigur ca moda este industrie, sigur ca e psihologie sociala, sigur ca moda e istorie, sigur, moda e refluxul altor arte.
Sigur, haina nu este numai un adapost, frunza de vita, semn al rangului. Dar haina nu e numai istorie, numai psihologie, numai sociologie, pentru mine ca individ, paltonul meu incheiat intr-un anume fel, basca mea inclinata pe-o anume spranceana, catarama mea prinsa cu un anume schepsis sunt mai ales dovezi ca eu sunt eu, ca eu pot sa fiu ca si tine, dar si altfel decat tine, ca, trecut peste umerii mei, albastrul are alte clipoceli, ca penumbra acestui bor de pe aceasta frunte imi apartine. Aceasta penumbra este sansa mea ca in anii bisecti, intr-o zi anume la crepuscul, cand razele imi cad pe fata intr-o anume inclinatie – sa fiu mai bogata decat British Museum.
Deci haina este si un mod de a visa. Ne imbracam, fireste, dar ne si invesmantam. Ne invesmantam ca sa dam consistenta visului. Nevoiasii isi puneau dintii de aur nu numai pentru ca erau frumosi, ci pentru ca acesti dinti de aur – reprezentau o revansa, un mod de a avea stralucire la purtator.
Fecioarele deceniilor trecute purtau rochii vaporoase de culoarea nevinovatiei si pentru a-si mima puritatea, dar si pentru ca mediul inconjurator avea nevoie de aceste semne de orientare. Aspiratia la virginitate se declansa cu rose-bombon.
Aspiratia dictatorilor a fost intovarasita de voluptatea uniformei. Supusii nu erau sub-pusi, daca nu luau forma vasului in care erau turnati.
Ne invesmantam si ca sa compensam. Toate fiintele din jurul nostru sunt impodobite de noi. Lumea luceste, lumea scanteiaza nu numai din cauza soarelui, ci si a betelii.
Iata cateva reflectii privind moda, moda pe care trebuie s-o gandim, s-o adoptam genului nostru, flerului nostru, conditiilor noastre materiale si "BUNULUI GUST".
Domnica Ioana Lazar
Noiembrie 2005
