Anemia feripriva este acel tip de anemie caracterizata printr-o insuficienta de fier. Fierul intra in compozitia hemoglobinei, principalul constituent al globulelor rosii, denumite si eritrocite sau hematii. La nivelul plamanilor, hemoglobina se leaga de moleculele de oxigen, pe care le transporta apoi catre toate celulele din corp. Cand nivelul de fier din organism este scazut, cantitatea de hemoglobina scade si ea, iar organele incep sa functioneze deficitar, deoarece nu mai primesc suficient oxigen.
Cauzele anemiei feriprive
Anemia feripriva este cea mai raspandita forma de anemie din lume, reprezentand totodata una dintre cele mai frecvente carente alimentare. Conform statisticilor, aproximativ 600 de milioane de persoane din intreaga lume sufera de anemie feripriva. Simptomele includ stari de oboseala accentuata sau slabiciune si tind sa se albeasca la fata.
Anemia feripriva nu constituie o boala in sine, ci un sindrom (asociere de simptome) specific mai multor afectiuni. Cele mai frecvente cauze ale anemiei feriprive sunt:
- alimentatia saraca in fier, intalnita in cazul persoanelor care consuma mancaruri bogate in carbohidrati;
- depozit insuficient de fier la nastere, intalnit in special in cazul bebelusilor nascuti prematur;
- absorbtie deficitara a fierului la nivel intestinal, prezenta in cazurile de rezectie totala sau partiala a stomacului totala sau sindroamelor de malabsorbtie;
- perioade de activitate metabolica intensa, cum ar fi perioada de crestere la copii, sarcina, alaptarea, convalescenta sau recuperarea postoperatorie;
- pierderi mici si repetate de sange la nivel digestiv, genital urinar sau pulmonar;
- utilizarea deficitara a fierului, in infectii cronice, boli inflamatorii sau neoplazice (care duc la aparitia unui tesut anormal).
Femeile, copiii, vegetarienii, donatorii de sange si persoanele care sufera de boala celiaca (o afectiune caracterizata prin absorbtia deficitara a fierului la nivel digestiv) reprezinta categoriile cu cel mai mare risc de a dezvolta anemie feripriva.
Donatorii de sange, de exemplu, au un necesar de fier mai mare, deoarece prin prelevarea unei cantitati de jumatate de litru de sange se pierd si cca. 250 mg de fier.
In cazul femeilor, acestea pierd lunar cantitati importante de fier in perioada menstruatiei. Gravidele, pe de alta parte, au nevoie de o cantitate dubla de fier, compartiv cu restul femeilor.
Si bebelusii hraniti cu formule de lapte care nu au fost imbogatite cu fier sunt mai expusi riscului de a face anemie feripriva decat sugarii hraniti natural.
Simptomele anemiei feriprive
In forme usoare, anemia feripriva este asimptomatica. Pe masura ce anemia se agraveaza, apar atat manifestari specifice cat si nespecifice.
Simptomele nespecifice, manifestate in diferite tipuri de anemie, includ:
- astenie fizica, caracterizata prin stare de oboseala, slabiciune si scaderea rezistentei la efort;
- respiratie anevoioasa in timpul exercitiilor fizice (dispnee);
- dureri de cap (cefalee);
- paloare;
- palpitatii (tahicardie);
- stari de ameteala;
- dificultati de concentrare;
- irascibilitate;
- insomnie.
Simptomele specifice, pe de alta parte, indica existenta unui deficit de fier la nivelul tesuturilor:
- piele uscata;
- par uscat si casant;
- unghii foarte fragile sau “scobite” (koilonichia);
- aparitia unor crapaturi la colturile gurii (stomatita angulara);
- limba neteda, lucioasa si dureroasa (glosita);
- dificultati la inghitit, cu senzatie de gat uscat (sindromul Plummer-Vinson).
Sindromului Plummer-Vision apare in special la femeile trecute de 60 de ani si consta in formarea unei retele tisulara in esofag. Maladia este, din fericire, rara.
In cazuri severe de anemie feripriva se poate instala si pica, o afectiune caracterizata prin dorinta de a ingera substante care nu sunt neaparat comestibile, cum ar fi pamantul, varul sau gheata. Copiii mici care au un deficit de fier pot suferi chiar intarzieri ale cresterii, mersului si vorbirii. Deseori, ei devin nervosi, plang mai des si au deficit de atentie, neputandu-se concentra asupra unei activitati pentru o perioada mai lunga de timp. Ce este important sa retii este ca toate aceste manifestari dispar, odata cu corectarea deficitului de fier. Din contra, intarzierea tratamentului poate determina transfromarea acestor problemele mentale si comportamentale in unele permanente.
Afectiuni asociate anemiei feriprive
Atunci cand pierzi cantati mici de sange in mod repetat, riscul de a dezvolta o insuficienta cronica de fier este foarte mare. Programeaza-te cat mai repede la un consult de specialitate, deoarece sangerarile de aceasta natura indica, de cele mai multe ori, prezenta unei afectiuni serioase.
Iata care sunt cele mai frecvente boli asociate pierderii cronice de fier:
- boli digestive precum ulcerul gastroduodenal, varicele esofagiene, colita ulceroasa, hemoroizii, cancerul cu localizare la nivelul stomacului sau hernia hiatala, dar si in cazul existentei polipilor sau diverticulilor intestinali ori in urma contractarii unor paraziti intestinali;
- afectiuni urinare precum litiaza renala, cancerul de vezica sau de rinichi;
- afectiuni de natura genitala, manifestate prin sangerari menstruale foarte abundente, cauzate de dereglari hormonale, nasteri, avorturi repetate sau fibrom uterin;
- boli pulmonare precum TBC sau cancerul pulmonare;
- sangerari gastrointestinale, cauzate de medicamente precum aspirina si ibuprofenul, luate in cantitati excesive;
- episoade frecvente de epistaxis (hemoragie nazala).
Diagnosticul anemiei feriprive
Cand esti ingrijorata ca micutul tau poate suferi de anemie feripriva, cere sfatul medicului de familie sau al pediatrului. Anemia feripriva este un diagnostic serios, care impune tratament si adoptarea unui regim alimentar riguros, pentru a preveni complicatii neplacute.
Specialistul iti poate recomanda mai multe analize, precum hemograma sau frotiul de sange, o analiza complementara hemogramei, folosita pentru a analiza numarul, dimensiunea, culoarea si forma globulelor rosii.
O alta metoda de diagnostic este determinarea numarul de reticulocite. Acestea nu sunt alteceva decat globule rosii tinere, produse in maduva osoasa si eliberate in circulatie. In anemia feripriva, numarul acestora este intotdeauna scazut. Eficienta tratamentului anemiei feriprive se reflecta direct in cresterea numarului de reticulocite.
Carenta de fier, principalul factor care duce la anemie feripriva, se poate determina prin urmatoarele teste de laborator:
- sideremia, o analiza simpla ce permite evaluarea cantitatii de fier din sange ;
- calcularea capacitatii totala de legare a fierului (CTLF);
- determinarea coeficientul de saturare a transferinei, proteina care transporta fierul in sange (ST);
- determinarea feritinei serice;
- masurarea nivelului de protoporfirina eritrocitare libera, denumita pe scurt PEL; aceasta este o molecula sintetizata in mitocondrii, care se combina cu fierul pentru a forma hemul, pigmentul propriu-zis a hemoglobinei.
In caz de anemie feripriva, sideremia, feritina serica si transferina scad sub valorile normale. Cresc insa valoarile CTLF si PEL.
Analizele de laborator ajuta medicului specialist sa faca diferenta intre anemia feripriva si alte tipuri de anemie, cum sunt talasemia minora, anemia cronica simpla, anemia sideroblastica, atransferinemia sau anemia diseritropoietica congenitala. Un numar de eritrocite sub limita normala, indicate in hemograma, corelat cu un nivel scazut de hemoglobina este o dovada clara de anemie, in general. De aceea, rezultatele hemogramei se confrunta mereu cu cele alte frotiului de sange si ale altor teste de laborator, pentru un diagnostic diferentiat.
In termeni medicali, anemia feripriva este descrisa drept o forma de anemie microcitara hipocroma. Acest lucru se traduce printr-un numar de globule rosii mai putine, mai mici si mai palide. Daca pe buletinul de analize apare specificat si terminul de poikilocitoza, acest lucru inseamna ca globulele rosii din sange au forme diferite.
Tratamentul anemiei feriprive
Anemia feripriva este o consecinta directa a deficitului de fier. Prin urmare, primul obiectiv al tratamentului il reprezinta corectarea acestui deficit printr-o alimentatie bogata in fier. In cazul in care anemia a aparut in contextul unei boli digestive, trebuie inlaturate cauzele care au dus la pierderile de sange.
Corectarea deficitului de fier se poate realiza si prin administrarea de preparate orale pe baza de fier. Din pacate, astfel de suplimente alimentare sunt greu de tolerat, in special de copii, deoarece provoaca deseori reactii adverse cum ar fi constipatie, varsaturi sau dureri abdominale. Administrarea preparatelor de baza de fier pe cale injectabila poate fi o alternativa, atat vreme cat nu exista risc de alergie. Injectiile facute in muschii fesieri pot produce semne permanente, ca un tatuaj pe piele.
O alta optiune este repezentata de suplimentele alimentare care favorizeaza absorbtia fierului din alimente si care cresc semnificativ rata de fixare a fierului in globulele rosii. Aceste suplimente nu contin fier si, prin urmare, nu provoaca reactii adverse de natura gastro-intestinala. Exista si cazuri exceptionale in care medicul poate recomanda efectuarea unei transfuzii de sange.
Nu lua niciodata suplimente pe baza de fier fara avizul medicului. Administrarea unor astfel de pastile ar putea intarzia stabilirea unui diagnostic pentru o problema mult mai grava, precum cancerul colorectal sau ulcer gastroduodenal.
Daca anemia nu are drept cauza lipsa de fier, suplimentele care contin acest mineral nu numai ca nu te vor vindeca, dar iti pot provica si o intoxicare cu fier, cu consecinte serioase. Supraincarcarea organismului cu fier poate determina aparitia hemocromatozei, o boala care apare in special la persoanele care au o tendinta genetica de a inmagazina prea mult fier in organim.
In cazul in care medicului ti-a prescrie tie sau copilului suplimente pe baza de fier, retine ca fierul se absoarbe cel mai bine atunci cand il iei pe stomacul gol. In cazul in observi ca nu le tolerezi, atunci le poti asocia cu mancare. Nu lua niciodata pastile cu fier impreuna cu lapte, bauturi cu cafeina sau antiacide.
Nu lasa pastile care contin fier la indemana copiilor! Un flacon cu 20-30 de pastile, inghitit accidental, constituie o doza letala pentru cei mici.
Dieta in anemia feripriva
Cele mai mari cantitati de fier se gasesc in carne, ficat si carnati. Consumul de lapte si oua, pe de alta parte, ingreuneaza asimilarea fierului. Fierul necesar organismului poate fi procurat si din alimentele vegetale, cum ar fi smochinele, coriandrul uscat, patrunjelul, piperul negru, scortisoara, fasolea alba, boabele de soia, lintea, semintele de grau incoltit, susanul, macul, alunele sau drojdia de bere.
Problema este ca anumite persoane au probleme cu asimiliarea fierului, in ciuda faptului ca dieta lor contine surse importante de fier. Studiile au aratat ca portocalele, capsunele si grapefruitul contribuie la o mai buna asimilare a fierului in organism.
Cum sa previi anemia feripriva la copii si adolescenti
Cea mai buna cale de a-ti feri copilul de anemie feripriva este sa-l hranesti exclusiv la san, cel putin in primele 6 luni dupa nastere. Daca alaptarea nu este posibila, atunci foloseste o formula de lapte fortificata cu fier. Odata ce ai trecut la alimentatia diversificata, asigura-te ca cel mic are parte de 2, 3 mese pe zi bogate in fier. Carnea si cerealele sunt doar doua exemple de alimente care ii asigura micutului tau doza de fier de care are nevoie zilnic.
Nu ii da bebelusului tau lapte de vaca, capra sau soia, mai devreme de 12 luni. Daca micul are intre 1 si 5 ani, limiteaza-i consumul de lapte de vaca sau capra la 700 de ml pe zi. Pe langa faptul ca sunt sarace in fier, aceste tipuri de alpte ingreuneaza absortia fierului in organism.
Daca esti insarcinata, doctorul va testa nivelul de fier la prima vizita prenatala si iti va recomanda, la nevoie, pastile prenatale care contin fier (30 mg pe zi). Daca ai anemie asociata cu lipsa de fier, atunci vei avea nevoie de o doza mai mare.
Tu ce masuri iti iei pentru a-ti asigura tie si copilului tau o alimentatie echilibrata, bogata in fier?
