Dragi mamici cu copii care vor merge la scoala in curand,
In curand veti face ceva ce nici nu va gandeati ca veti face atat de curand: va veti lasa copilul sa mearga la scoala. Singur. Da, da, fara voi! Si daca si voi semanati cu mine, in acest moment sunteti coplesite de sentimente si emotii.
In unele zile va veti trezi nerabdatoare sa va lasati copilul sa ia avant, fara a va mai tine de mana. Insa in majoritatea zilelor, veti fi coplesite de griji si poate si de putina tristete. Si eu am simtit aceleasi lucruri.
Inainte ca primul meu nascut sa mearga la gradi, am avut o gramada de dubii si nelinisti!
Imi displacea ca altcineva va avea grija de el pe parcursul zilei, imi faceam griji ca nu isi va face prieteni. Imi era teama ca presiunea de la scoala il va stresa prea mult.
Am urat faptul ca stiam ca nu se va odihni suficient. Imi doream sa ma asigur cumva ca se va juca indeajuns. Imi faceam griji ca nu va manca, sau pentru ce va manca. Am fost anxioasa cu mult timp inainte ca el sa calce pragul gradinitei pentru prima data.
Si cand a venit momentul sa isi cunoasca educatoarea, am fost incordata desi copilul meu a zambit senin si a dat mana cu doamna si desi sala de clasa era frumos decorata, colorata si luminoasa, in sufletul meu era intuneric.
Nu voiam ca el sa creasca, desi stiam ca este inevitabil, nu ma simteam pregatita...
Inca il vedeam pe pieptul meu in primele momente de dupa nastere, inca ii vedeam primii pasi si inca il auzeam cand mi-a spus mama pentru prima oara.
Primele momente la gradinita au fost ca o tortura pentru mine, nu aveam incredere in educatori sau in institutie, de fiecare data cand il luam de la gradi il innebuneam cu intrebari de genul “Ce ai facut azi? Cum a fost azi? Ce ai invatat? Cu cine te-ai jucat?” asa ca nu este de mirare ca a devenit si el agitat.
Si cred ca aceasta anxietate a mea s-a transmis la el, l-a facut sa fie si el ingrijoarat. Imi dadeam seama ca era stresata si bineinteles ca imediat m-am gandit ca era vina gradinitei. Prea multa presiune pe copiii astia asa de mici, asa gandeam.
In final insa, m-am trezit la realitate si mi-am dat seama ca de fapt, eu eram problema. Am realizat ca trebuie sa am incredere in gradinita, in educatori si mai ales in copilul meu.
M-am eliberat de stres, m-am relaxat si am avut incredere in intregul proces. Si imediat ce am realizat ca la gradinita era oribil din vina mea, lucrurile au inceput sa se schimbe. Copilul meu intra pe usa zambind dupa o zi petrecuta la gradi. Am inceput sa fac voluntariat la clasa lui si am descoperit ca educatoarea nu numai ca era bine pregatita profesional dar era si un suflet cald si placut.
Mamicilor, stiu ca este dificil!
Veti plange in prima zi de gradinita sau de scoala a copilului vostru, insa va fi mai usor dupa aceea daca voi decideti sa fie mai usor.
Aveti incredere in educatori si profesori si mai ales aveti incredere in copilul vostru minunant pe care voi il cresteti si acordati atentie tuturor lucrurilor pe care cel mic va invata sa le faca de unul singur. Toate lucrurile frumoase, prietenii pe care si-i va face, faptul ca va invata sa citeasca si sa scrie, toate acestea se vor intampla numai daca voi ii veti permite.
