A inceput noul an scolar si odata cu el s-a dat startul si... strangerii de fonduri! Cel putin la liceul la care invata fiica-mea.
Mi-a stat inima-n loc intr-o dupa amiaza in care a venit acasa extrem de panicata, spunandu-ne mie si tatalui ei ca are la dispozitie 4 zile sa stranga bani pentru echipa ei sportiva. Trebuie sa vanda popcorn pentru asta, iar 50% din profit este automat directionat catre conducerea scolii, care mai departe se va ocupa de asigurarea echipamentului sportiv pentru ca orele de educatie fizica. Ne-a implorat sa dam de veste tuturor prietenilor nostri si membrilor familiei, astfel incat sa poata strange suficienti bani in 4 zile. Si sincer, mi s-a cam luat! Din mai multe motive.
Nici nu mai stiu de cate ori mi-am implorat prietenii si familia, in toti acesti ani, sa bage mana in buzunare pentru a acoperi cheltuielile activitatilor scolare si extracurriculare ale copiilor mei, cum ar fi sporturile si excursiile. Stiu ca strangerea de fonduri pentru scoala inca se mai practica si ca multor parinti le e jena sa refuze pentru ca, la final, tot copiii lor au de suferit. Nu am zis niciodata „nu” acestor practici, desi tare as fi vrut sa o fac. Dar pentru ca fiica mea sa nu fie marginalizata din cauza spiritului meu justitiar, am contribuit la fiecare strangere de fonduri. Ma gandeam ca, la urma urmei, banii tot se duc pe tot felul de nimicuri. Mai bine sa se duca pe ceva folositor pentru noua generatie, ma gandeam eu.
De data aceasta, insa, a existat o presiune suplimentara. Am citit, in textul cu litere mici de pe site-ul respectiv de strangere de fonduri, ca exista un clasament. Copilul meu urma sa fie „judecat” in functie de suma de bani pe care o strangea. Toti copiii din echipa aveau de strans 300 de dolari. Dar erau pusi unul impotriva celuilalt. Castigatorul va fi cel care va inmana cel mai gros plic, vorba vine. Numele sau va fi afisat in fruntea unui clasament, deasupra celor care au incercat fara succes sa stranga la fel de multi bani ca el. Parea sa fie impotriva spiritului de binefacere. Si cand am intrebat in jur, am aflat ca si alti parinti au simtit la fel.
„Sunt de acord cu strangerea de fonduri la scoala, dar competitivitatea asta mi se pare toxica”, mi-a spus Susan Avery, profesoara de liceu si mama a unui copil. „Este important pentru copii sa invete conceptul de a da mai departe si de a-si ajuta comunitatea, dar nu ar trebui sa fie o competitie”.
Mi-e teama ca fiica mea s-ar putea invinovati pentru ca nu a strans destui bani
Reena Patel, psiholog si specialist in educatie parentala, mi-a spus ca aceasta este o problema frecventa in scoli.
„Accentul ar trebui sa fie pus pe invatare, pe socializare si pe placerea de a merge la scoala. Un copil nu ar trebui sa fie stresat ca nu si-a atins „targetul” in vanzari sau ca colegul X a vandut mai mult decat el”, a spus ea.
Patel a recomandat ca parintii sa le explice copiilor lor ca strangerea de fonduri este optionala si ca suma de bani pe care o strang nu le defineste valoarea de sine.
"Este o abilitate foarte buna de insuflat. Nu vrem sa cream o societate in care totul se rezuma la numere si la "Cat castigi tu in comparatie cu cat castig eu?". Chiar asa ne dorim sa fie conversatiile noastre?”, a spus Patel.
Am verificat clasamentul echipei sportive a fiicei mele. Ea e pe locul 18 din 24 de fete. Conform site-ului, are mai putin de opt ore pentru a-si atinge obiectivul. Sunt tentata sa deschid portofelul si sa cumpar mai mult popcorn la suprapret. Dar de data asta ma voi abtine.
- Articol tradus si adaptat dupa un material publicat pe site-ul insider.com.
- Foto: Freepik
