In urma cu doi ani, am intrat intr-un magazin de haine si nu stiam incotro sa ma indrept. Eram coplesita, pentru ca pana atunci facusem cumparaturi pentru fiul meu pana la varsta adulta. Dar copilul meu se transformase de curand in fiica mea si mi-am dat seama ca habar nu aveam care erau preferintele sale in materie de moda. Am stat acolo, in magazin, intrebandu-ma cum poate o mama sa nu stie ce-i place si ce nu-i place copilului ei. Cum poate o mama sa nu-si cunoasca propriul copil?
Dupa ce fiul meu a devenit fiica mea, am fost coplesita de sentimentul de vinovatie ca am esuat ca mama - pentru ca am ratat adevarul copilului meu si nu am inteles cum sa navigam in noua noastra normalitate.
La sfarsitul anilor '90, primul meu nascut a fost desemnat de catre obstetrician ca fiind de genul masculin. Medicul a stabilit ca pustiul meu avea toate „dotarile” necesare pentru a fi considerat baiat.
Cand era mic, copilului meu ii placea foarte mult sa se costumeze si sa se joace. In liceu, a urcat pe scena pentru a interpreta rolul Ednei din musicalul „Hairspray”. Profesorul de teatru a ezitat sa distribuie un baiat in rol de femeie, dar copilul meu a insistat, explicand ca rolul este jucat in mod traditional de un barbat.
La 16 ani, copilul meu a recunoscut ca este bisexual!
Nu aveam nicio experienta personala cu persoanele bisexuale, dar am pus intrebari si am incercat sa am o minte deschisa. La 23 de ani, si-a recunoscut identitatea de transsexual, testand apele prin intrebari precum: „Cum m-as fi numit daca m-as fi nascut fata?”. In cele din urma, m-a sunat intr-o zi pentru a-mi spune ca si-a dat seama ca trebuia sa fie femeie. Socul initial a facut loc fricii. M-am temut pentru siguranta ei in fata stigmatizarii si a violentei; m-am temut ca ar putea fi o decizie pripita si ireversibila!
Repede, vina a inceput sa se instaleze. Ma simteam vinovata pentru ca poate nu am observat semnele ca copilul meu era transgender. M-am simtit vinovata ca nu am fost acolo cand copilul meu era confuz si nelinistit in legatura cu apartenenta la genul sau. Sa fi fost eu oare neglijenta?
Cum am trecut peste sentimentul de vinovatie
Cand m-am alaturat unui grup de sprijin, am invatat sa trec peste sentimentul de vinovatie. Auzind povesti de la alti parinti de persoane trans si nonbinare, intr-un cadru mediat de profesionisti in domeniul sanatatii mintale, mi-am sporit intelegerea si mi-am diminuat sentimentele de vinovatie.
Grupul de sprijin mi-a validat sentimentul de pierdere pentru fiul pe care a trebuit sa il abandonez. Grupul m-a indrumat cu blandete prin exersarea pronumelor si un nou vocabular, afirmandu-mi mereu dragostea de mama.
Incet-incet, am invatat ca vinovatia mea era nejustificata; nu am ratat niciun semn pentru ca nu era niciunul. Copilul meu a jucat rolul de fiu ca un actor profesionist. Si-a recunoscut transsexualitatea abia la varsta adulta tanara. Nu aveam ce sa ratez.
Vinovatia a fost inlocuita de mandria pentru curajul ei si de angajamentul meu de a lupta pentru drepturile ei prin extinderea mintilor inchise si prin „normalizarea” parcursului fiicei mele.
De cand si-a recunoscut adevarul si a devenit ceea ce si-a dorit dintotdeauna - o femeie - copilul meu a obtinut un nou loc de munca care se aliniaza cu valorile sale si ii ofera o cariera plina de satisfactii. S-a casatorit cu dragostea vietii sale de mult timp. Depresia si anxietatea au fost inlocuite de incredere in sine si multumire.
Cand ma uit la fiica mea astazi, inca o vad in ea acel copil care radea cu pofta; copilul care se adapta la orice situatie si care intampina noile provocari cu o creativitate indrazneata. Acel copil vesel s-a intors - doar ca acum este putin mai mare.
Au disparut sentimentele mele de vinovatie. Stiu ca am crescut o persoana puternica si frumoasa. Mi-am deschis mintea; m-am educat in legatura cu comunitatea transsexuala; am plans pierderea fiului meu si mi-am dat seama ca am castigat o fiica.
Imi iubesc copilul, iar acesta este un lucru care stiu sigur ca nu se va schimba niciodata.
- Articol scris si adaptat dupa un material publicat pe site-ul Insider.
- Foto: Insider
