Tipatul la copii este o actiune necontrolata si nu are nimic didactic. Cel mic nu invata nimic cand strigi la el si, cu siguranta, nu intelege mai bine ce vrei sa-i spui. În plus, nici tie nu iti face niciun bine, mami! Abia cand vei reusi sa te relaxezi si sa gasesti calea de comunicare pe un ton bland, vei reusi sa te bucuri cu adevarat de maternitate.
Maternitatea ne aduce atat de multe satisfactii, fetelor, insa uitam de ele atunci cand suntem pur si simplu epuizate, coplesite de toate responsabilitatile si de toate grijile. Si atunci ce facem? Tipam la copil pentru ca nu asculta, pentru ca nu e atent, pentru ca se loveste, pentru ca nu mananca. Nu ti s-a parut niciodata ca, atunci cand tipi la cel mic, tipi de fapt la tine? Nu ti s-a intamplat niciodata ca dupa ce ai strigat la el, sa iti dai seama ca ai exagerat si sa te simti vinovata ca ai ridicat tonul?
Cand am devenit atat de exigente, incat tipam la copil pentru lucrurile pe care nu le face perfect? De cand este perfect doar un copil care nu face galagie sau care nu isi murdareste hainele? Cand am inceput sa ne dorim un copil discret ca un ficus pus in coltul camerei? Toate pretentiile pe care am inceput sa le avem noi, mamele, sunt imposibil de indeplinit de un copil normal. Iar cei care au camera mereu intr-o ordine perfecta si care au numai note mari la scoala exista doar in reviste!
Relaxeaza-te, mami, si nu mai tipa la copii pentru ca nu sunt asa cum spune teoria ca ar trebui sa fie. Iubeste-i asa cum sunt: naturali, sinceri; imparte-ti viata cu ei, construiti-va amintiri, radeti cand isi pateaza cate o haina, poate chiar incercati sa dibuiti vreo figurina haioasa in petele de mancare de pe bluzite! Maternitatea trebuie traita cu bucurie, nu cu incrancenare, mami! De acele momente iti vei aminti peste ani, nu de cat de tare te-ai suparat cand cel mic a spart un pahar. Dar el s-ar putea sa-si aminteasca felul in care te-ai transformat atunci cand ai tipat la el pentru cateva amarate de cioburi. Da, de fapt tu ai tipat pentru ca te-ai speriat si te-ai temut sa nu se taie, insa el nu stie asta. Iar tonul acela il va insoti si peste ani, desi poate ai crede ca l-a uitat.
Lucruri pe care le poti invata cand incetezi sa mai tipi la copil
"Mai binele" este dusmanul binelui. Nici tu nu poti fi mama perfecta din reviste, deci nu-i cere nici copilului tau sa fie perfect. In loc sa fii super corecta si ultraorganizata, fii spontana si fericita. Copiii prefera o mama relaxata si umana si asta ii face sa se simta mai in siguranta si mai iubiti.
Copilul trebuie sa aiba motive sa zambeasca fericit, nu laude pentru ca are camera ordonata sau jucariile stranse la locul lor.
Nu exista copil perfect, ci el face imperfectul - perfect. Nu ii plac legumele? Perfect! Vrea mereu cate o jucarie noua? Perfect! Varsa mereu pe el cate un pahar de suc? Perfect! Un motiv in plus sa radeti azi. Refuza sa faca baie? Perfect! E o ocazie sa inventati un joc prin intermediul caruia sa-l convingeti sa intre totusi in cada sau la dus! Lasa-l sa fie unic, nu incerca sa-l fortezi cu tipete si "ordine" sa se inscrie in sabloane!
Copilul trebuie iubit asa cum este: uneori o masina de impartit rasete si sarutari, uneori un monument de incapatanare, alte ori capricios! Tot ce conteaza este sa fie fericit.
Esti mama de care copilul tau are nevoie si asta este tot ce conteaza. Nu trebuie sa ai mereu un plan pentru orice si nu trebuie sa ai mereu pregatite solutii. In loc sa te ingropi in organizare, mai bine foloseste timpul pentru a trai cu adevarat aceasta perioada minunata.
Cand vei invata sa ai rabdare, sa nu mai reactionezi la primul impuls, vei fi cu adevarat cea mai buna versiune a ta, chiar si cu parul ciufulit, cu hainele necalcate sau cu unghiile nefacute.
