Multi parinti devin obsedati de ideea ca micutii lor trebuie sa fie cei mai buni la scoala, cei mai buni la sport, cei mai buni la cursurile extrascolare. Aceste asteptari ale parintilor le impiedica procesul de dezvoltare intelectuala, dar si maturizarea si explorarea personala care le permite sa aiba incredere in ei insisi.
De multe ori parintii le transmit copiilor direct, sau indirect, ca succesul este singura cale catre fericire. Succesul reprezinta in schimb o parte foarte mica a vietii iar micutii care sunt crescuti in acest spirit devin adesea adulti frustrati, tristi si tematori.
Cu sigurannta, facand acest lucru parintii considera ca fac ce este mai bine pentru copil. Gasirea fericirii poate fi mai usoara pentru copiii in spatele carora nu sunt puse poveri ale dorintelor parintilor lor si presiuni.
Totusi, singura certitudine este ca asteptarile si dorintele parintilor ca un copil sa fie “cel mai bun” nu il vor face decat sa creasca nesigur, nefericit, intolerant la propriile greseli si cu o stima de sine scazuta.
Consecintele cresterii unui copil care trebuie sa fie “cel mai bun”
Cresterea unui copil ca fiind “cel mai bun” are consecinte la care parintii nici nu se gandesc. Este important ca cei mici sa invete la scoala, insa trebuie sa existe anumite limite pentru a evita impunerea de modele ideale de viata copiilor. Iar ce este si mai important este sa nu ii mai comparam pe copii cu alti copii.
Propulsarea copilului catre succes are consecinte negative asupra dezvoltarii acestuia. Iata care sunt patru dintre cele mai comune:
1. Pierderea autonomiei si a autocunoasterii
In momentul in care un parinte isi impinge copilul catre a fi “cecl mai bun”, potrivit idealurilor parintilor, ii rapeste copilului posibilitatea de a se cunoaste pe el insusi si de a-si dezvolta propriile abilitati.
De exemplu, parintii isi pot dori ca micutul lor sa fie cel mai bun la sport, cand de fapt acesta are alte talente precum dansul sau pictura. Sau isi pot dori ca micutul sa ajunga doctor in timp ce acesta are mai mult talent la matematica sau informatica.
Prin impunerea anumitor activitati sau prin dorinta de a fi “cel mai bun” il impiedici pe copil sa-si dezvolte propriile talente si abilitati si sa descopere ce il face cu adevarat fericit si ii poate aduce mai mult succes in viata.
2. Limitarea statutului sau de copil
In momentul in care un parinte ii cere copilului sa fie “cel mai bun” la orice lucru, nu ii ofera spatiu pentru a trai fiecare dintre etapele dezvoltarii sale. Acesti copii devin retrasi, nu sunt curiosi, creativi si nu stiu cum sa se distreze.
3. Motivatie si stima de sine scazute
Cand unui copil i se impune sa fie “cel mai bun” acesta va face lucrul respectiv fara motivatie. Copilul va incerca sa fie cel mai bun in domeniul impus de parinti doar pentru a primi aprobarea acestora. De exemplu, daca un parinte isi doreste ca micutul lui sa devina doctor, iar acesta nu isi doreste acelasi lucru copilul va ajunge un medic mediocru si nu unul de succes. In plus, are toate sansele sa-si urasca meseria. Acelasi lucru este valabil si in caul altor meserii.
Mai mult, copiii crescuti in acest spirit nu vor fi niciodata multumiti de performantele lor indiferent cat de buni devin si nu vor pute sa-si celebreze realizarile.
4. Teama de esec
Prin cresterea unui copil care sa devina “cel mai bun” ii impui, fara sa vrei, si teama de esec. Aceasta se instaleaza ca o bariera si il impiedica pe copil sa mearga inainte. Acesti copii au inradacint un respect de sine scazut si se simt incapabili sa-si atinga obiectivele. Un astfel de copil va deveni un adult anxios, autoexigent si nesigur.
Sursa foto: pexels.com
