Daca ai fost sau esti insarcinata sau daca doar planuiesti sa fii, dar ai prietene care au trecut deja prin aceasta experienta, ai auzit, cu siguranta, multe despre creierul "insarcinat" sau "baby brain". Pentru cine nu stie efectiv cum ajunge sa te controleze, s-ar putea sa para un moft sau o poveste de adormit gravidele sau macar pe cei din jurul lor, insa nu e chiar asa.
De cate ori nu trece o mama prin sentimentul acela cum ca mintea i-a fost cuprinsa de o ceata deasa prin care nu mai reuseste sa vada clar mai nimic? De cate ori nu te-ai trezit cautand cu infrigurare cheile desi le aveai in mana sau in buzunar sau le pusesei deja in geanta? De cate ori nu te-ai oprit in mijlocul unei fraze si ai rostit amuzat-vinovata "asa, si... ce spuneam?". Ai dat vina pe oboseala, pe faptul ca probabil aveai alte lucruri pe care sa te concentrezi, insa realitatea este una singura: creierul "insarcinat" a inceput sa iti controleze viata. Si vrei sa mai stii ceva? Nu inceteaza sa o faca nici dupa ce nasti (daca nu ai aflat deja pe propria piele treaba asta).
Ideea este ca atunci cand urmeaza sa devii mama sau ai devenit deja, creierul tau s-ar putea sa para ca nu e "pornit". El functioneaza pe pilot automat, dar nu lasa pe nimeni sa spuna ca e ceva anormal. De fapt, creierul de mama functioneaza fix asa cum trebuie.
Creierul se reseteaza si se reconfigureaza cand aduci pe lume un copil
Potrivit unui studiu recent, avem de a face cu un fel de optimizare, un upgrade care o face pe mama sa fie pregatita pentru a-si iubi si ingriji copilul.
Psihologul Elseline Hoekzema numeste acest fenomen "taierea sinapselor" si o descrie ca fiind eliminarea acelor sinapse mai slabe pentru a lasa locul unei retele neurale mai eficiente si specializate, care incurajeaza raspunsuri emotionale mai puternice, cum ar fi empatia.
Efectele primare ale creierului "insarcinat" pot dura pana la doi ani dupa nasterea copilului si, desi s-ar putea sa ai momente de "mahmureala" si in care pari complet dezorientata, creierul de mama te inarmeaza si cu cateva "superputeri".
Creierul de mama este sursa instinctelor materne
Chiar daca o sa iti pierzi memoria, la modul ca vei incepe sa uiti de la mana pana la gura, o sa castigi enorm in plan emotional. Si pana la urma asta e cel mai important pentru a putea sa ai grija de cei dragi si, in principal, de copilul tau.
Cum altfel ai putea sa ajungi sa recunosti plansul copilului tau indiferent cat de mult zgomot este intr-un loc.
Cum altfel ai putea sa intelegi ce inseamna fiecare fel de plans?
Si cum ai putea sa inveti ce spune el acolo atunci cand gangureste, daca ai avea creierul incarcat cu toate acele date de care, cel putin pentru moment, nu mai ai nevoie?
Cum ai reusi, fara acel "baby brain" sa cunosti nevoile puiului tau ca si cum ar fi ale tale?
Empatia si compasiunea nu sunt slabiciuni, ci cele mai mari puteri ale unei mame.
Copiii sunt adevarate miracole pentru mamele lor si nu doar pentru ca le schimba viata, ci pentru ca le schimba si pe ele, din temelii. Din momentul in care sunt conceputi, un copil ne schimba corpul, ne croseteaza ADN-ul cat se joaca singuri in burtica, se imprima adanc in inima si in mintea noastra, deci cum sa nu ne schimbe si creierul?
De altfel sunt studii care arata ca aceasta conexiune puternica se produce in timpul migrarii celulelor prin placenta intre mama si copil, tocmai pentru ca acest tesut celular ajunge pana la creierul femeii insarcinate. Prin urmare, nu te mai gandi la creierul "insarcinat" ca la o povara sau un defect, ci invata sa-i apreciezi magia.
