"Daca nu stii ce inseamna sa fii parintele unui copil ca al meu, nu ai niciun drept sa ma judeci" - este mesajul mamei unei fetite de patru ani cu ADHD, satula de reactiile si reprosurile pe care altii le fac la adresa sa si a fiicei ei.
Ce este ADHD
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD) este o afectiune destul de comuna in randul copiilor. Pana la 12% dintre cei mici sufera de diferite forme de ADHD, iar statisticile arata ca este de trei ori mai frecventa la baieti decat la fete.
Simptomele ADHD pot fi usor confundate cu comportamente tipice copilariei timpurii si, din acest motiv, sindromul este diagnosticat de obicei destul de tarziu. Desigur, nu orice copil cu probleme de concentrare sau care nu poate sta locului o secunda are ADHD; diagnosticul poate fi pus doar de un medic specialist, care coroboreaza simptomele cu alte detalii indispensabile.
Cum este sa cresti un copil cu ADHD
Dincolo de teorii si diagnostice se afla, insa, vieti de copii si de parinti care sunt influentate de aceasta tulburare, dar si o multime de prejudecati carora cei acestia trebuie sa le faca fata.
"Nu stii niciodata prin ce trece un om. Nu stii niciodata ce probleme il pot face pe un copil sa se comporte urat si, daca nu cunosti lupta prin care trece un parinte cu un copil ca al meu, nu ai niciun drept sa judeci". Sunt cuvintele unei mame al carei copil a primit diagnosticul de ADHD si care a decis sa scrie o scrisoare menita sa ii faca pe altii sa inteleaga si, cel putin, sa inceteze sa mai judece.
Taylor Myers este o mama care creste singura doi copii. Iar unul dintre ei are ADHD. Si asa a ajuns sa traiasca episoade care, vazute din afara, sunt judecate in 99% din cazuri. O criza facuta in mijlocul magazinului, la cumparaturi, sau in parc, este invariabil urmata de priviri pline de repros, susoteli si comentarii rautacioase din partea unor straini care pur si simplu nu inteleg ce se intampla.
Asa s-a intamplat si la coada la supermarket, cand Taylor era la cumparaturi cu Sophie, fetita ei de 4 ani, si cu baietelul sau. Sophie nu putea sta linistita in carucior. Punea mana pe tot ce era in standurile de langa casa de marcat, se smiorcaia neincetat din cauza unei pungi de chipsuri si, intr-un final, i-a spus mamei niste cuvinte deloc dragute. Cei cu privirile atintite asupra lor nu puteau sti ca totul era din cauza ADHD. Iar sentimentele incercate de Taylor in acele momente au facut-o sa isi povesteasca experienta pe Facebook.
Este neobosita. Stiu. Eu traiesc cu asta zi de zi. Sophie are ADHD si face usor obsesii pentru lucruri pe care le gaseste nedrepte sau gresite si nu se opreste, de multe ori, pana cand adoarme sau pana cand se intampla altceva care sa ii atraga atentia si sa devina o noua obsesie.
Uneori nici tot ceea ce poti face nu e suficient
Taylor a facut tot posibilul sa fie un parinte bun, sa isi creasca micutii in cel mai frumos mod posibil, desi stie ca asta nu va impiedica o criza din partea Sophiei.
"Am stat cateva minute la coada, i-am ignorat maraitul si am refuzat sa cedez. Sa cedezi in fata unor comportamente nepotrivite nu va face nimic decat sa le incurajeze".
Iar atunci persoana aflata in spatele lor a facut un comentariu rautacios si nesolicitat. Rusinata, Taylor s-a mutat la alta casa, dar nu inainte de a oferi o replica: "Fac tot ce pot si nu am alta optiune decat sa astept sa fac cumparaturile, am gandit. Dar din gura mea a iesit «Are patru ani si tu ar trebui sa iti vezi naibii de treaba ta".
Cand se afla la casa la care iti poti scana singur produsele si incerca sa puna totul pe tejghea, in timp ce lacrimi de furie si neputinta i se rostogoleau pe obraji, Taylor a avut surpriza ca o straina sa se apropie de ele si sa inceapa sa discute cu Sophie: "I-a pus intrebari ca sa-i distraga atentia, dar m-a sustinut cand a venit din nou vorba de chipsuri. «Nu le poti avea azi, trebuie sa fii o fetita buna pentru mamica ta», i-a spus".
Taylor Myers a tinut sa ii multumeasca public femeii pentru ajutorul si intelegerea oferite intr-un moment in care toata lumea se grabeste, de obicei, sa o judece pe "mama cu copii neascultatori". Totodata, ea a dorit sa traga un semnal de alarma pentru toti cei care se grabesc sa critice un parinte, fara sa stie detaliile unei situatii, si care nu inteleg ca nici macar nu ai nevoie sa cunosti istoricul medical al unui copil dificil, ci trebuie doar sa dai dovada de bunatate.
Nu stii niciodata problema pe care o are un copil care se comporta urat. Si daca nu stii ce inseamna sa fii parintele unui copil ca al meu, nu poti sa ma judeci. Un comentariu poate darama pe cineva definitiv. Iar un gest frumos il poate ridica si poate face o mama sa se simta mai confortabil si sa se simta apreciata.
