Astazi am umblat prin cutia de memento-uri importante; pusa bine, sub pat, aceasta cutie gazduieste felicitari, desene, picturi si maruntisuri, aruncate in ea de-a lungul timpului. Am gasit bratara ta de la spital, din ziua cand te-ai nascut.
Am pus-o in palma si am incercuit-o cu degetele, am unit-o acolo unde asistenta a taiat-o, atunci cand mi te-a pus in brate in ziua in care ne-am externat din spital, cand mi-ai fost incredintat pentru totdeauna, dar totusi pentru atat de putin timp.
Imi este deja dor de tine!
Poate parea amuzant sa spun asta cand tu stai chiar in fata mea. Dar era o vreme, nu demult, cand nici nu puteai sa stai in fundulet. Ai invatat cum sa faci asta, dupa care ai invatat cum sa faci totul - sa mergi de-a busilea, sa stai in picioare, sa mergi, sa alergi, sa sari. Sa dansezi, sa canti, sa te cateri.
Aveai atat de multa nevoie de mine; plangeai in miezul noptii si desi gemeam cand te auzeam, am pretuit momentele in care eu eram cea care te hranea, care te legana, care te alina. A parut ca trece o eternitate pana cand ai inceput sa dormi toata noaptea, dar acum ca ma gandesc la acea perioada, pare doar o clipita. Timpul este atat de ciudat.
Imi este deja dor de tine. Cum sa imi fie dor de tine? Nu ai plecat. Dar urmeaza. O stiu; o simt. Urmeaza petrecerile nebune de Haloween, in loc de obisnuitul colindat. Nopti de Revelion cu prietenii, in loc sa bei cidru in pijamale. Sesiuni de shopping de ziua ta de nastere, in loc de petreceri tematice.
Imi este deja dor de tine. Nu o sa mai poti sa te cateri in carca tatalui tau ca sa te duca la culcare. O sa te dai singura cu oja si o sa ai propriul tau ruj de buze – nu o sa mai fie nevoie sa furi de la mine. Si in curand, rolele tale roz nu vor mai fi perechea ta favorita de roti.
In loc de rochia de la botez o sa ai o rochie pentru petrecerea de la sfarsit de liceu. Si apoi, poate o rochie de mireasa.
Nu am stiut ca voi fi atat de trista si entuziasmata in acelasi timp sa te vad cum cresti!
Imi este deja dor de tine. Am stiut de la inceput ca vei creste. Mi-am dorit sa cresti. Dar nu am stiut ca voi fi atat de trista si entuziasmata in acelasi timp sa te vad cum cresti. Sa fii parinte este un paradox. O zi poate sa para ca un an, iar un an trece intr-o secunda. Toate mamicile pe care le vei intalni vreodata, iti vor spune acelasi lucru.
Timpul trece atat de repede. Am auzit asta atat de des si am zambit printre dinti cand mi-o spunea bunicuta din spatele meu de la coada din magazin, in timp ce tu lingeai fericita manerul caruciorului de cumparaturi, am zambit si am dat din cap, cand mi-a spus-o mamica cu trei copiii, in parc, atunci cand aveai o criza de nervi ca nu voiai sa mergi acasa sa dormi.
Am zambit de fiecare data cand cineva mi-a spus cat de repede trece timpul, dar un am inteles ce voiau sa spuna, pana intr-o zi cand am inteles.
Imi este deja dor de tine! Asa ca in seara asta, in timp ce dormeai, am stat la tine in camera si ti-am numarat pistruii; te-am mangaiat pe par, te-am ascultat cum respiri. Am stat la marginea patului si am incercat sa ma intalnesc cu tine in vis. Am cantat si am ras si am mancat multa inghetata, pana cand a venit timpul sa ma duc la culcare.
Ti-am soptit "Te iubesc" la ureche, "Deja imi este dor de tine".
