Raceala, raceala, raceala. Asa am tinut-o cateva zile cu nasul infundat. Lucrez de acasa inca de anul trecut din martie. Am avut mereu grija la normele de siguranta si igiena. Nu ieseam din casa fara dezinfectant si masca non-stop. Si totusi, dupa un an de la izbucnirea pandemiei, iata ca m-a prins si pe mine temutul virus.
Pe 24 februarie 2021 am simt o usoara moloseala, oboseala, cu dureri surde de corp. Putina durere de gat, iar la cateva ore nas infundat. Mi-am dat imediat seama ca ar putea fi Covid. Aveam o programare la cosmetica, asa ca am sunat rapid sa o anulez. La telefon, aveam o voce ragusita, ca la raceala, iar cosmeticiana imi spune ai "voce de covidata".
In sinea mea, eu tot speram sa fie o simpla raceala. Am stat linistita in casa. Fetita de 4 ani am tinut-o si pe ea acasa, iar sotul lucreaza in ture la trei zile. La scurt timp, am ramas fara gust si fara miros. Am facut un test rapid si da... s-au confirmat banuielile mele: a iesit pozitiv. Am sunat la DSP. Ambulanta a venit destul de repede, cam in doua ore. Ni s-a confirmat inca o data ca suntem pozitivi.
Ei, de aici, incepe si paranoia
Pentru ca nu simteam niciun miros, mi se parea ca nu respir bine. Imi masuram saturatia constant. Fetita si sotul erau bine. Sotul abia isi facuse prima doza de vaccin, iar la 6 zile a fost diagnosticat cu Covid. Simptomele lui au fost destul de usoare: o noapte cu transpiratii abundente si rareori tuse. Fetita nu a avut niciun simptom.Era vesela si se juca non-stop.
Eu in schimb simteam ca mestec orice mancare in gol. Apetitul scazuse, eram apatica si ma gandeam incotinuu la ce e mai rau. Mi se parea ca nu respir bine, desi saturatia era ok 97-99.
In toata aceasta perioada a pandemiei am citit mult despre Covid! Nu mi-am imaginat ca voi ajunge insa la paranoia, astfel incat sa imi induc stari pe care de fapt nu le aveam.
Ajunsesem la o obsesie a respiratului
Pe langa lipsa gustului si a mirosului, am avut dureri puternice de cap, in zona tamplelor si a sinusurilor.
Senzatie acuta de greata doua zile la rand si ameteli. Noptile erau insa crunte. Subconstientul meu parca lucra numai inainte de somn. Abia reuseam sa adorm, cu teama ca nu pot respira bine si ca ceva rau ar putea sa mi se intample.
Ma trezeam de cateva ori pe noapte sa verific fetita, dar si sotul cum respira. Ajunsesem la o obsesie a respiratului.
Dupa 4 zile, gustul si mirosul au inceput sa imi revina. Gustul mancarii era insa ciudat. Nu mi-am imaginat niciodata ca as putea manca tort cu caramel, iar caramelul sa aiba gust de plastic ars. Simturile erau complet schimbate! Cum imi place mereu sa cercetez ceea ce mi se intampla, am cautat repede pe net astfel de stari. Ei bine, nu eram singura. Am dat peste un grup unde oamenii isi impartasesc tot felul de experiente din perioada Covidului. Erau si alte persoane care spuneau ca simt mirosuri ciudate: unii de petrol in cazul unor cosmetice, iar altii spuneau ca gustul mancarurilor era distorsionat. M-am mai linistit putin vazand ca nu sunt singura ciudata!
Simptomele puternice au durat 7 zile
Din a 8-a zi am inceput sa ma simt mai bine, insa starea mea psihica nu se imbunatatise. Mi se parea ca am pauze in respiratie. Inima incepea uneori sa imi bata mai tare si simteam ca ma sufoc. Am incercat sa trec cu vederea aceste stari ciudate, mai ales ca starile de raceala si senzatia de voma se ameliorasera semnificativ. A urmat apoi o perioada normala. Ma simteam bine, insa noptile devenisera cosmaruri la propriu. Abia reuseam sa adorm si, cand in sfarsit adormeam, incepeau visele ciudate.
Somnul nu mai era odihna
Visam foarte urat si ma trezeam frecvent. A doua zi, starea de oboseala ma cuprindea. La fel si gandurile urate. Traiam mereu cu impresia ca boala nu trecea si nu o sa ma scap de ea. Imi aminteam mereu acele stari puternice de greata. Covidul s-a manifestat practic ca o stare de raceala puternica si enterocolita. Au trecut cele 14 zile de izolare. Parea ca ma simt mai bine. Am iesit din casa in urmatoarele zile si eram incantata ca in sfarsit am trecut peste boala.
Bucuria nu a durat mult! Starile de anxietate se accentuau. Chiar daca lucram si imi tineam mintea ocupata, aveam o stare continua de frica. Simteam ca totusi nu m-am vindecat si ca urma sa mi se intample ceva rau. La cateva zile am avut un atac de panica: senzatie de sufocare, ameteala, tremur in tot corpul si o presiune in piept. M-am speriat teribil, caci simteam ca o sa fac un infarct. Aveam impresia ca totul se sfarseste. M-am asezat in pat si am stat linistita.
Mi-am revenit in scurt timp, iar apoi am pus mana pe telefon si am sunat o prietena, asistenta.
"Spune-mi repede, te rog, care sunt simptomele infarctului". Buimacita, prietena mea a inceput rapid sa imi spuna cum se manifesta infarctul: durere puternica in piept, transpiratii, greata, varsaturi si ameteala.
Am ajuns la urgenta
M-am mai linistit putin si am inceput sa citesc si eu care sunt diferentele intre un infarct si un atac de panica. Era clar ca avusesem un atac de panica. Am revenit pe grupul de Covid si am cautat si alte experiente in acest sens. Da, existau foarte multe persoane care s-au confruntat post-Covid cu anxietate, depresie si atacuri de panica. M-am linistit pentru cateva zile. Am iesit din casa. Am mers la cumparaturi, iar intr-o zi, in masina, am simtit din nou aceeasi stare: atac de panica. Speriata totusi ca as putea avea probleme cardiace am mers seara la urgente. Mi-a fost facuta o electrocardiograma, am prezentat simptomele pe care le aveam, iar medicul mi-a spus ca totul este in regula cu inima mea. Cordul este normal.
M-am linistit, acum fac o cura cu vitamine B si incerc sa revin la viata normala. Inainte de toate, este foarte important sa avem grija de psihicul nostru. Covidul exista, cazurile grave exista si ele, insa mare atentie la cat de mult va lasati afectati de informatiile cu care suntem bombardati zilnic. Sa incercam sa fim precauti, sa fim atenti la sanatatea noastra, in special la cea mintala. Din Covid, chiar poti da in paranoia.
