Viata este o linie subtire intre dragoste si putere, vrei sa ai totul pentru a te bucura de timp cu copiii tai.
Dar, pentru o mama nu exista programe, nu exista limite si nu face pe victima. In realitate este foarte greu. Mama, stiu ca muncesti pentru copiii tai, dar cateodata trebuie sa te opresti!
Cand te-ai pierdut? Mama stiu ca muncesti pentru copii, dar esti atat de scufundata in rutina, in munca, datorii.... Si ei? Nu ma intelege gresit, nu te judec, doar ca uneori trebuie sa te opresti si sa te apreciezi.
Uneori, macar pentru o zi, timp de o jumatate de zi, pentru o ora, chiar si pentru 5 minute, mama ar trebuie sa se deconecteze pentru a putea sa-i sarute pe copii, sa ii imbratiseze, sa-i intrebe cum a fost ziua lor. Cum ramane cu copilul tau? Stii daca astazi a fost fericit, trist, suparat?
Mama, stiu ca lucrezi pentru copiii tai, ca muncesti din greu in fiecare zi, ca viata te loveste uneori atat de tare incat sfarsesti plangand intr-un colt, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum mantia de super mama te-a agatat si nu ai avut ocazia sa tipi.
Viata se scurge ca si apa printre maini, iar cand te astepti mai putin copiii tai vor pleca de-acasa. Da, vor fi mari, si chiar daca nu vor intelega acum, in viitor vor pretui tot ce ai facut pentru ei. Pentru ca a fi mama si a munci este o cruce, dar merita, pentru ca nu este nimic mai frumos decat sa le poti oferi copiilor tai ceea ce merita.
Mama continua astfel, muncind ca de obicei, se opreste pentru putin timp pentru a-si sterge lacrimile. Le-a ascultat povestile, i-a urmarit cum sareau si chiar s-a infuriat pentru obrazniciile lor, dar in cele din urma nu este nimic rau sa plece de-acasa cu sentimentul ca au nevoie de mama.
