Auzim de cand suntem mici ca lumea este mare, foarte mare…si pe masura ce crestem, incepem sa descoperim marimea ei.
La cativa anisori doar, copiii inteleg ca oamenii nu vorbesc aceeasi limba, ca pe Pamant sunt mai multe tari si ca oamenii se deosebesc intre ei.
Culoarea pielii, limba lor, trasaturi fizionomice, obiceiuri, traditii, mancaruri, meserii, mod de trai, de a-si face case si de a se casatori – tare multe diferente aflam ca mai exista…
Si ne minunam in copilarie, dorind mereu sa ne uitam pe globul pamantesc si sa-i intrebam pe parintii si bunicii nostri despre cum sunt chinezii, ce fac africanii, cine sunt eschimosii si cand putem merge sa vedem acele locuri unde traiesc ei.
Ne referim astazi la persoane care au ales sa traiasca in alta tara decat cea in care s-au nascut, care s-au stabilit acolo si care au copii, nascuti acolo sau plecati odata cu parintii lor. De asemenea, exista si situatia in care parintii traiesc intr-o tara si copilul in alta.
Am abordat in alt articol problema bilingvismului pentru ca au existat foarte multe cereri si intrebari legate de limba pe care o vorbeste copilul. Fie in cazul in care parintii au alta limba decat cea a tarii in care locuiesc, fe cand parintii au limbi diferite.
Astazi abordam mai pe larg problema vietii in alta tara, atat pentru parinti, cat si pentru copii dar mai ales pentru relatia dintre ei. Motivele plecarii in alta tara sunt diferite de la familie la familie si ele au importanta lor.
Uneori familia vorbeste despre aceasta decizie, copii pun intrebari, alteori este un subiect “tabu” sau exista o explicatie de tipul “pentru ca sa ne fie mai bine”.
De asemenea, alegerea tarii-gazda este importanta si unii copii intreaba: “De ce am plecat in …?”.
Sigur ca adesea exista o istorie mai veche. Unul dintre parinti lucrase anterior in respectiva tara sau exista o ruda care era deja stabilita acolo etc.
In toate situatiile exista o istorie a acestei mutari, istorie foarte importanta dar adesea ascunsa sau ignorata.
In toate situatiile exista de asemenea avantaje ale plecarii dar si suferinte. Unele sunt legate de diferentele dintre tari, populatii, locurile de munca, obiceiuri, limba.
Altele sunt legate de departarea de familie, bunici, rude, prieteni, izolarea care apare pana la acomodarea in noua tara etc.
Despre toate aceste stari, trairi, suferinte, indoieli in relatia parintilor cu copiii aflati departe, pe alte meleaguri, ne propunem sa discutam impreuna.
