Dragostea mea pentru copiii mei este la fel de unica, precum sunt si ei – unici. "Pe cine iubesti cel mai mult?" Fratii mei si cu mine i-am pus mamei noastre aceasta intrebare de o mie de ori de-a lungul anilor.
Nu a raspuns niciodata, totusi. Nici macar o singura data mama nu a lasat sa-i iasa pe gura vreun indiciu. Niciodata nu si-a indreptat ochii spre unul dintre noi, in mod instinctiv, dandu-se de gol.
Dragostea pentru copii e unica, la fel cum sunt si ei, unici
De fiecare data cand o intrebam, ea pastra aceeasi fata de poker; aceeasi expresie cu inteles, pe cand ne asigura ca ne iubeste pe toti in mod egal.
Pentru ca nu eram niciodata multumiti de raspuns, noi nu incetam sa o intrebam. Dar raspunsul ei era intotdeauna acelasi. Aceasta amintire a iesit la suprafata mintii mele cu aproape doi ani in urma, cand m-am confruntat cu trecerea de la a fi mama de unul, la a fi mama de doi.
Gandul mi-a venit intr-o clipa, chiar in toiul noptii, in timp ce stateam in pragul usii camerei fiului meu si priveam cu uimire pieptul sau micut in timp ce cobora si urca incetisor.
Ii ascultam respiratiile care pareau sa-mi insufle si mie viata in acelasi timp. Acest nou gand mi-a venit si in timp ce imi urmaream copilul, care alerga prin iarba, iar un nou set de fluturi veseli imi umpleau burta din interior.
Gandul a aparut exact in secunda cand m-am uitat in jos pentru a vedea doua linii roz care se materializasera pe testul de sarcina. De fiecare data cand imi venea acest gand, ma cuprindea frica.
"Ce se intampla daca nu-mi iubesc copiii la fel?"
Aceasta intrebare sacaitoare a rasunat in urechile mele de-a lungul celei de-a doua sarcini. Aceasta ingrijorare mi-a furat linistea nopti la rand, cand ma intindeam in pat si ma intrebam cum as putea sa mai fac loc in inima mea, care era deja pe punctul de a exploda pentru altcineva.
Acest sentiment nelinistitor m-a cuprins si cand m-am despartit de baiatul meu, inainte de a merge la spital pentru a-l aduce pe lume pe cel mic.
Stiam ca data viitoare cand il voi vedea, el va fi fratele mai mare si ma intrebam cum as putea vreodata sa impart aceasta dragoste coplesitoare pe care o simteam pentru el.
Ca si in cazul a numeroase alte lucruri - daca as fi stiut atunci, ce stiu acum, n-as fi pierdut vremea facandu-mi atatea griji.
Cand s-a nascut cel de-al doilea copil, intr-o clipa inima mea a crescut exponential, depasind tot ce mi-am imaginat vreodata. Mi-a placut acest nou copil cu toata inima mea. Si fratele lui mai mare? Intr-un fel il iubeam chiar mai mult decat o facusem inainte.
Adevarul este ca nu-mi iubesc copiii la fel, dar acum imi dau seama ca niciodata nu a fost acesta scopul. Dragostea mea pentru copiii mei este la fel de unica, precum sunt si ei – unici.
Il iubesc pe cel mare pentru ca este copia perfecta a celui mai bun tip pe care il cunosc - tatal lui.
Il iubesc pe cel mic pentru felul in care zambetul lui reflecta propria mea persoana, de la buzele pline si pana la strungareata dintre cei doi dinti din fata.
Il iubesc pe cel mare pentru ca este un bun prieten; mereu pregatit pentru explorare si aventura.
Il iubesc pe cel mic pentru felul in care se apropie de mine; pentru modul in care se ghemuieste la gatul meu, lasandu-si toata greutatea corpului sau pe al meu.
Imi place licarirea aceea tafnoasa din ochii celui mare, si felul in care intelepciunea lui este mult dincolo de cei doi ani ai sai.
Il iubesc pe micutul meu pentru modul in care ochii lui albastri stralucesc cu incantare cand se duce sa descopere lumea din jurul lui.
Il iubesc pe cel mare meu pentru energia lui si pe cel mic pentru dulceata lui.
"Pe cine iubesti mai mult?" Este aceeasi intrebare fara raspuns de acum multi ani, cu exceptia faptului ca acum eu sunt cea cu zambetul cu inteles si cu licarirea in ochi. Pentru atat de mult timp, am crezut ca mama mea a tinut mai mult la unul din cei trei copii ai ei. Abia dupa ce am devenit mama, am recunoscut, in cele din urma, sinceritatea din spatele raspunsului ei foarte diplomatic.
Totusi inteleg acum. Cu adevarat. Si acesti copii ai mei? Ii iubesc asa cum iubesc soarele si luna; nu pe unul mai mult decat pe celalalt. Pe fiecare la fel de mult, dar niciodata la fel.
