Nu am facut copii ca sa fiu numita o mama buna, pentru ca eu cred ca treaba asta de a fi mama nu are nicio legatura cu mine, ci are legatura cu copiii mei.
Nu am facut copii ca sa castig o mangaiere pe umar, sau ca sa ma felicit ca sterg poponete si cumpar rechizite pentru scoala.
Si nu am facut copii ca sa ma pot displace si invinui pentru fiecare greseala pe care o fac.
Am ales sa fiu mama pentru ca eu cred cu tarie ca viata este un miracol. Am vrut sa impart acest miracol, mi-am dorit ca ei, copiii mei, sa stie ce inseamna dragostea. Am vrut ca ei sa poata savura gustul unei capsune coapte si aromate, sa simta caldura soarelui pe piele, sa asculte muzica, sa miroasa ploaia intr-o zi calda de vara, sa simta iarba sub picioarele desculte.
Am facut copii pentru ca ei sa aduca putina lumina si stralucire in aceasta lume nebuna si frumoasa in care traim. Am vrut sa ii invat diferenta dintre bine si rau, sa ii fac sa rada in hohote, sa le arat marea si sa ii privesc construind castele de nisip.
Uneori simt ca nu sunt o mama suficient de buna; ma uit la celelalte mamici din jurul meu, care gatesc mese elaborate, calca cearceafuri si ajung la fiecare programare la cabinetul pediatrului fara sa intarzie un singur minut. Eu nu sunt una dintre aceste mame. Nu sunt o femeie domestica cu puteri supranaturale.
Ma uit la mame care isi disciplineaza copiii cu usurinta si care reusesc sa mentina un program strict pentru copiii lor, insa eu nu sunt ca ele, pentru ca inca imi mai caut vocea autoritara, inca mai invat lucruri noi in fiecare zi, despre mine, despre copiii mei, despre lumea care ne inconjoara.
Nu imi pasa daca societatea spune ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor. Sunt o mama inca in constructie pentru ca sunt o femeie inca in progres; uneori am esecuri ca mama, la fel cum am esecuri ca om.
Nu am devenit brusc perfecta cand am dat nastere primului meu copil. Copiii mei stiu ca uneori mai gresesc si eu, asa cum o fac si ei.
Copiii mei mai stiu si ca sunt iubiti cu disperare si fara limite; stiu ca Dumnezeu i-a creat sa faca lucruri minunate in aceasta lume, sa fie intodeauna de partea celor buni, sa danseze, sa rada si sa invete din momentele dificile prin care trec oricat de mult as incerca sa ii protejez.
Copiii mei stiu cum se aude un tunet intr-o zi de primavara si stiu ce textura are vopseaua umeda. Stiu sa isi ajute un prieten la greu si le place sa miroasa florile si sa manance ciocolata topita. Copiilor mei le place sa citeasca carti de povesti si sa deseneze.
Copiilor mei le place sa mearga in excursii aventuroase in natura, dar adora sa se intoarca intotdeauna acasa.
Nu am facut copii ca sa fiu numita o mama buna.
Am facut copii pentru ca imi doream sa impartasesc cu ei ce inseamna viata, ce inseamna sa traiesti, sa te bucuri, sa respiri, sa iti auzi inima batand cu putere, ce inseamna sa te indragostesti.
Am facut copii pentru ca aveam atat de multa dragoste pe care trebuia sa le-o daruiesc. Si ii iubesc atat de mult!
