Ce o face pe o mama sa-si respinga copilul? Desi exista tot mai multe voci care dezvaluie aceasta realitate, este totusi un subiect tabu.
Dar sunt cativa factori care pot duce la o relatia rece a mamei cu copilul sau. Mamele care se confrunta cu aceasta problema, trebuie sa ia masuri cat mai repede, pentru ca nici ea si nici copilul nu merita sa traiasca asa ceva.
Ce poate determina o mama sa nu stabileasca o legatura emotionala cu copilul ei?
O sarcina neplanificata
Uneori, faptul ca sarcina nu a fost "dorita" face ca adaptarea mentala la noua situatie sa dureze mult mai mult. Mai ales cand vestea vine brusc.O sarcina, precum si aparitia unui copil, iti schimba viata radical, atat pe plan personal, cat si in cuplu si la serviciu. Daca maternitatea nu a fost planificata, vei experimenta aceste schimbari intr-un mod negativ, ignorand aspectele pozitive ale noii situatii.
Daca nu-ti doreai sa devii mama si dintr-o data se intampla, vei vedea totul ca pe o pierdere si ca o renuntare la tot ce trebuie sa schimbi inainte de sosirea copilului. Iar acea "jale" poate face ca emotiile negative sa se rasfranga asupra celui mic.
Depresia postpartum
Aparitia depresiei postpartum este poate unul dintre cele mai evidente si studiate motive care afecteaza crearea legaturii intre mama si puiul ei.
Hormonii, oboseala sau schimbarile din viata ta. Exista multi factori negativi care pot duce la depresia postpartum a unei mamici. Pe langa tristete, sentimentul de vinovatie sau sentimentul ca nu poti sa-ti ingrijesti copilul, apare si aceasta problema legata de dificultatile in stabilirea unei legaturi de atasament cu micutul.
Asteptari si obiective
Cum crezi ca va fi maternitatea, ce lucruri crezi ca trebuie sa infrunti sau ce aspecte pe care nu le-ai luat in considerare si care explodeaza brusc inaintea ta, iti vor influenta experienta. Ideea ca maternitatea este o cale presarata cu petale de trandafiri, asa cum ti-au vandut-o altii, contribuie la stresul emotional. Pentru ca a fi mama nu este un lucru simplu, este greu si obositor, iar daca nu-ti permiti sa iei o pauza si ridici stacheta prea sus, vei avea parte de momente foarte grele.
Daca ti s-a spus ca trebuie sa-ti iubesti copilul inca din pantece si tu nu simti asta, apar grijile si vinovatia. Iar aceasta preocupare te face sa te simti mai rau si creste sentimentul de respingere fata de copil.
Pe de alta parte, sunt obiectivele: ce mi-am dorit de la viata mea, ce realizari profesionale sau personale am vrut sa ating la o anumita varsta, etc. Uneori, exista o ciocnire intre aceste obiective si maternitate, un soc pe care daca nu reusesti sa-l gestionezi apare frustrarea fata de micutul tau. Il transformi pe el, care, evident, nu este responsabil, in tap ispasitor. Dar gandeste-te: copilul este de vina pentru ce ti se intampla? Ce poti face pentru a-ti reorganiza viata si a-ti regandi obiectivele?
Esti mama, dar ai fost si fiica
Modul in care ai fost crescuta, afectiunea pe care ai primit-o a lasat, fara indoiala, o amprenta asupra felului tau de a fi, in comportamentele pe care le-ai invatat, in valorile pe care le-ai interiorizat. Nu ti s-a intamplat niciodata sa-ti certi copilul si sa iti dai seama ca repeti cuvant cu cuvant ce iti spunea mama ta?
Cazurile de abuz, neglijare, abandonare sau stiluri parentale rigide te pot face sa repeti aceste tipare. Gandeste-te cum ai fost crescuta, cum ti-au aratat parintii afectiune, daca ti-au aratat? Mama ta era exigenta, afectuoasa, permisiva ? Asa iti vei da seama cum vrei sa-ti cresti copilul.
Singuratate, lipsa de sprijin sau de ajutor
Maternitatea este coplesitoare si nu exista supermame. Pentru a avea grija de un copil, pentru a-l creste fericit, trebuie sa fii bine la nivel personal si emotional. Dar reusesti, numai daca ai grija de tine. Sa accepti ca nu poti face toul singura, ca ai nevoie de ajutor si sa stii sa-l ceri.
Sentimentul de singuratate si lipsa ajutorului duc la depresia postpartum si anxietate. In aceste situatii este nevoie sa apelezi la ajutor de specialitate.
