Atunci cand devii parinte, depui toate eforturile sa cresti cel mai frumos si destept copil, pentru a-l pregati si "lansa" in aceasta societate competitiva si plina de piedici. Insa in momentul in care stilul parental se concentreaza doar pe ideea de a dezvolta un copil inteligent, cu multe reusite in portofoliul personal, si de a-l lauda constant in fata altora, uiti sa iti mai cunosti, cu adevarat copilul. Cat de mult ai voie sa iti lauzi copilul si sa te concentrezi pe succese in cresterea lui?
Laudarea copilului, un defect al parintelui modern
Pentru fiecare parinte, copilul lui este cel mai frumos, inteligent si cuminte din lume. Vrea mereu sa dea sfoara in tara cu realizarile lui si sa arate ca este un parinte grijuliu si demn de toata lauda, intrucat are grija de educatia lui.
Parintele modern ajunge sa-si laude copilul pentru orice reusita, cat de mica, din dorinta de a concura cu alti parinti si de a le arata, voluntar sau nu, ca are un copil mult mai bun decat al lor.
In epoca moderna, metodele de a face publicitate gratuita copilului sunt variate. Nu se mai limiteaza doar la simplele laude din conversatii. Retelele de socializare, forumurile site-urilor pentru copii sau iesirile cu prietenii se transforma adesea intr-o activitate de PR pentru copil. Atunci cand faci din cresterea copilului o "afacere" sau un proiect de succes, adevarata bucurie de a-l creste si ingriji se pierde. In scurt timp, iti dai seama ca, de fapt, nu stii cine este cu adevarat copilul tau - ce nevoi, temeri, griji are etc.
Laudarea excesiva incalca eticheta sociala
Sociologii sustin ca stilul parental centrat pe laudarea aptitudinilor parintesti sau a reusitelor copilului violeaza idealurile sociale, principiile modestiei si respectul fata de ceilalti. Laudarosenia a ajuns sa intre pe "fisa de post" a parintelui modern si sa nu mai tina cont de nicio regula sociala.
Desi sunt constienti ca incalca eticheta sociala, multi parinti nu renunta la elogierea propriilor copii, din dorinta de a-si dovedi competenta in fata celorlalti.
Sociologii care au studiat comportamentul si obiceiurile familiilor moderne au ajuns la concluzia ca stilul parental laudaros este un soi de "cultivare concertata (convenita)". Majoritatea parintilor din ziua de azi vad cresterea unui copil ca pe un proiect sau sistem organizat. Nu exista loc de spontaneitate si de naturalete. Copilul este parca "programat" sa creasca intr-un anume fel, sa aiba rezultate bune la invatatura, sa se implice in cat mai multe proiecte si sa se dezvolte intr-un matur de succes.
Concentreaza-te pe copil, nu pe realizarile lui!
Stilul parental programat este destul de epuizant pentru parinti si daunator dezvoltarii copilului. Cel mic ajunge sa fie apreciat doar prin prisma performantelor sau prin comparatie cu alti copii, nu pentru ce este el, ca persoana, si pentru calitatile si caracteristicile lui unice. Este recomandat sa lauzi copilul pentru reusitele lui si sa folosesti complimentele ca metoda de a-l ajuta sa aiba mai multa incredere in sine si de a-l stimula sa persevereze in activitatile de interes.
Insa este indicat ca aceste complimente sa fie facute cu masura si intotdeauna concentrate pe copil si pe abilitatile lui, nu pe rezultate. De exemplu, daca cel mic vine de la scoala cu nota 10 pentru o tema la care stii ca a muncit foarte mult, complimenteaza-l pentru rabdarea, ambitia si perseverenta de care a dat dovada in realizarea temei, nu pentru nota in sine. In acest fel, il apreciezi ca persoana si il ajuti sa-si cultive abilitati si aptitudini, nu sa urmareasca doar performantele, cu orice scop.
Lasa calitatile si reusitele copilului sa vorbeasca de la sine!
Nu-ti mai lauda insistent copilul in fata altora, ci lasa performantele si calitatile lui sa vorbeasca de la sine. Permite-i copilului sa arate cat este de destept, curajos si cuminte si sa atraga singur aceste laude din gura celorlalti. Cu siguranta se va simti mai bine si apreciat astfel, iar ceilalti nu se vor mai simti ofensati de faptul ca incerci sa le discreditezi copiii.
In momentul in care spui tot timpul in fata altor parinti: "copilul meu deja a scris primul cuvant", "copilul meu a luat numai 10 la matematica", "copilul tau nu a inceput inca sa mearga? Al meu a reusit aceasta performanta inca de la 8 luni!", nu subliniezi calitatile copilului tau, ci ii faci pe cei din fata ta sa se simta prost sau inferiori tie, ca parinti! Este o lipsa de respect si o incalcare a manierelor sociale!
Daca ai un copil maricel, permite-i sa isi etaleze talentele si meritele singur, atunci cand este intrebat de interlocutori. Poate ca nu iti dai seama, dar cei din jurul tau realizeaza ca ai un copil talentat, frumos si cuminte si fara sa il lauzi tu frecvent.
Parintii laudarosi cresc copii laudarosi!
Daca nu vrei ca cel mic sa devina un laudaros de care fug toti copiii si sa fie respins din diverse comunitati si grupuri sociale, este important sa fii un exemplu pentru el, inca de mic. Adopta intotdeauna tipul de comportament pe care vrei sa il vezi, in viitor, la copilul tau. Daca tu ai tendinta de a te lauda mereu in fata celorlalti, cu reusitele tale sau ale lui, el va prelua acelasi exemplu si se va purta la fel. Nu isi va da seama ca elogiul personal ii poate leza pe cei din jurul lui, intrucat a vazut acest comportament la proprii lui parinti, care sunt cele mai importante modele de viata pentru el.
Uneori, este mai frumos si satisfacator sa auzi cum copilul este laudat de catre ceilalti, decat de tine insuti. Este inutil sa ii faci PR si promovare gratuita pentru rezultate bune la invatatura, daca el nu are prieteni, este timid si are o sumedenie de fobii care-l impiedica sa se dezvolte si sa fie fericit. Priveste intotdeauna dinspre copil spre reusitele lui si nu urmari performantele cu orice pret. Priveste in interiorul copilului tau, invata sa il cunosti si ajuta-l sa se dezvolte armonios. Insufla-i valori si principii sanatoase de viata si bucura-te de copilaria lui!
Tu te consideri tipul de parinte laudaros? Etalezi intotdeauna reusitele copilului in fata celorlalti sau le lasi sa vorbeasca de la sine? Crezi ca prea multa lauda strica sau ca, dimpotriva, este un mod de a te "premia" pentru cat de bun parinte esti? Spune-ne parerile tale in sectiunea de comentarii de mai jos!
