Mihaela Sofronie a fost diagnosticata cu cancer de san. A urmat parcursul normal: chimioterapie, mastectomie, vindecare. Povestea ei incepe, de fapt, dupa incheierea tratamentului.
Viata de dupa cancerul mamar i-a fost mult mai grea decat cea din timpul cancerului.
In doar o saptamana a pierdut tot: o sarcina, un job si sotul, care a ales sa intre intr-o noua relatie. Iar la astea se adauga mutilarea fizica, din cauza careia nu se simtea indeajuns de intreaga, indeajuns de… „totala”.
Totul a inceput cu un nodul
Povestea cancerului de san in viata mea incepe aproape identic cu a celor mai multe femei. Un nodul. Un nodul investigat medical imediat dupa depistare, un nodul care parea a fi benign sau poate chiar era. Dupa aproape patru luni n-a mai fost. Patologia s-a manifestat prin sangerare prin mamelon. Interventia chirurgicala era iminenta, desi „natura” ei nu era neaparat maligna.
A urmat interventia chirurgicala de extirpare a tesutului afectat. Apoi biopsia a confirmat caracterul malign. Au urmat serii de chimioterapie, apoi mastectomia urmata de alte doua serii de chimio. Si asta a fost tot, in linii extrem de largi.
Traseul acesta este unul parcurs de majoritatea femeilor diagnosticate, cu mici diferente de detaliu. Aproape ca ajungi sa spui: nimic special. In contextul incidentei bolii in crestere masiva de la an la an si in contextul ratei mortalitatii inca ridicate, oamenii incep sa se obisnuiasca parca cu povestea marelui „C mamar”.
Dar, nu despre asta vreau sa vorbesc… Povestea vietii mele incepe efectiv dupa incetarea interventiilor medicale propriuzise, dupa cancerul de san si dupa mastectomie. Viata dupa cancerul de san nu este despre „as putea muri maine”, ca in cazul oricarei alte patologii grave.
Viata de dupa cancerul de san este despre… „cum traiesc eu restul vietii asa?” si despre „cine sunt eu acum?”
Citeste continuarea pe Kfetele.ro
