Hello mami, hello tati? Ma aude cineva? Sunt eu, copilul vostru. Sincer, nici nu stiu cum ma cheama. Off, nu retin niciodata! Si, pe bune, e si greu din moment ce-mi spuneti, ba, pisicel, ba, gargarita, ba, cum vreti voi.
Dar, nu conteaza acum numele meu. Mai am timp sa-l invat. Mi-a soptit o doamna, care cica ar fi bunica, ca o sa fie o mare petrecere cu ocazia sosirii mele pe aici, pe pamant, asa ca o sa am timp pana atunci sa stiu si cum ma cheama.
Dar, nu asta este marea mea problema in acest moment. Altceva ma framanta. Nu-mi place deloc ca sunt singur prin camera aceasta plina-ochi cu tot felul de jucarii, care mai de care mai zgomotoase, cu o multime de desene pe pereti pe care nu le inteleg deloc.
Ma uit in dreapta, nu vad pe nimeni, ma uit in stanga, nu este nimeni, ma uit in sus, dau de jucarii. Dar voi, mami si tati, unde sunteti? Tocmai pe voi nu va vad. Mami, de tine imi este cel mai dor. Dupa o perioada, care mi s-a parut lunga cat o viata, in care am stat numai si numai cu tine, acum constat ca m-ai lasat singur intr-o camera si m-ai pus intr-o situatie total complicata.
Viata mea este acum total schimbata. Lumea aceasta reala nu are nimic de-a face cu ceea ce am trait pana acum. Cat am stat in burtica la tine a fost bine. Te-am simtit mereu cu mine, vorbeai cu mine aproape la fiecare minut, iar caldura pantecului tau a fost inlocuita cu chestiile astea de pe mine. Tot de la bunica am auzit ca le zice hainute.
Este clar ca nu stiu acum prea mult din ce se intampla cu mine si-mi pare rau ca nici nu pot sa comunic cu voi. Asa ca plang, si plang si iar plang in speranta ca tu, mami, ma vei auzi si vei veni repede la mine. Si ce bine este atunci cand tu ma iei in brate si simt caldura ta. Mi-as dori mereu sa stau la tine in brate, sa ma ghemui la pieptul tau si sa dorm linistit. Asta mi-as dori sa se intample mereu.
Datorita tie, dar si lui tati, voi invata cum sa fac primii pasi, cum sa mananc, cum sa ma spal, altfel spus, cum sa traiesc in noua mea viata.
In schimb, de multe ori ma trezesc singur pe marginea patutului, bagat in stinghiile de pe margine, si pentru ca nu vad pe nimeni langa mine incep sa plang. Poate ca am si eu probleme mele.
Poate ca-mi este foame, poate ca sunt ud, poate ca ma doare ceva si atunci am nevoie de mama, singura fiinta din lume care poate sa rezolve astfel de situatii. Asa cred eu. De aceea, mami, am mereu nevoie de tine, de aceea te caut mereu cu privirea. Te rog, nu mai pleca asa departe si stai cat mai mult alaturi de mine.
Dupa cateva luni, in care am stat numai si numai cu mama, acum viata mea a capatat un alt sens. Tocmai de aceea, mami si tati, am nevoie de voi! Am nevoie sa nu ma mai simt singur. E greu de explicat in cuvinte sa vezi cum strigi dupa ajutor si nu te aude nimeni. Nu vreau sa cred ca cele mai importante persoane din viata mea nu vor fi acolo cand voi avea eu nevoie de ele.
Voi invata ca sunt prea mic si lipsit de importanta ca sa merit intreaga atentie. Si, probabil, voi ajunge sa ma fac mare si sa-mi fie teama sa am incredere in persoanele apropiate, convins fiind ca acestea nu vor raspunde prompt chemarilor mele.
Mami si tati, am nevoie mai mult acum sa dorm cu voi, decat separat. Doar asa voi prinde curaj iar aceste lectii ma vor ajuta peste ani sa inteleg mai bine cum merge viata si cum trebuie tratata o relatie de prietenie, cu incredere, caldura sufleteasca, marinimie, bunatate si caracter.
In incheiere, dragii mei parinti, va rog nu ma mai sfidati cand va chem. Atunci cand plang, uneori pana la epuizare, cand strig, mi-e teama sa nu mi se intample ceva. Sa nu se rupa ceva in mine. Pentru ca fiecare minut reprezinta ceva nou pentru mine si-mi este tare frica sa nu patesc nimic. De aceea te chem pe tine mami! Asa tare imi place cand vine timpul pentru masa, pentru ca atunci ma simt protejat cu adevarat.
