Esti mama si stii din prima clipa in care ti-ai tinut puiul in brate ca viata asa cum ai stiut-o pana atunci s-a incheiat.
De acum trebuie sa fii zana lui buna, ingerul care il vegheaza de aici, de pe Pamant; trebuie sa fii forta care tine toate relele departe de copilul tau. Bratele tale il vor proteja mereu, inima ta va bate in primul rand pentru el, vei fi neobosita in misiunea ta de mama, in noua ta viata.
Cand devii mama totul se schimba: prioritatile, viziunea, emotiile. Sa fii mama nu te anuleaza pe tine ca femeie, ci te face mai buna. Si totusi, chiar daca acum esti tu mama, ai voie sa vrei si tu, macar cateodata, la mama!
Priveste putin in urma! Este ca de multe ori ti-ai repezit mama atunci cand iti dadea sfaturi ce ti se pareau inutile? Sau atunci cand iti punea intrebari obositoare, mereu aceleasi, mereu ca si cum ai fi fost inca un copil mic care avea nevoie de supraveghere la orice pas?
Nu-i asa ca de multe ori te-ai trezit dand ochii peste cap cand vedeai "Mama" pe ecranul telefonului mobil fix atunci cand erai mai ocupata, mai presata de timp sau cand pur si simplu nu era momentul potrivit pentru o discutie cu ea? Nu-i asa ca ai privit-o cu neincredere sau ca te-ai suparat de-a binelea cand iti spunea vorba aia cu "numai mama sa nu fii"? Sau, mai rau - cand iti spunea "o sa intelegi abia cand o sa fii si tu mama"? Nu ti-ai spus in gand sau nu i-ai spus direct ca ar trebui sa inteleaga ca nu mai esti un copil care are nevoie de mama la fiecare pas?
Si acum gandeste-te la prezent! Esti si tu mama, la randul tau, dar nu-i asa ca de multe ori te simti ca un copil care vrea la mama? Nu te mira! Nu esti singura!
Chiar daca ai devenit mama, esti, inca, si fiica. Si ai nevoie de mama, ai nevoie ca ea sa vina uneori sa salveze situatia atunci cand te simti coplesita.
Da, si mamele au voie sa vrea la mama doar ca sa le stranga in brate, sa le mangaie atunci cand nu-si mai simt corpul de oboseala, sa le rasfete atunci cand sunt extenuate de a-i rasfata pe ceilalti.
Si o mama are nevoie de mama, de cuvintele pe care numai ea i le pot spune atunci cand crede ca nu face nimic bine, de mana pe care numai ea, mama, stie sa o treaca peste frunte si sa faca sa dispara, ca prin minune, toate apasarile, toate indoielile, toate temerile.
Si o mama are voie sa vrea la mama cand vrea doar sa se simta din nou copil, cand are nevoie sa o asculte cineva si sa o si inteleaga, cand se teme ca poate nu e o mama buna.
Esti mama si vrei sa fii cea mai buna mama, dar te gandesti ca nu ai cum sa fii la fel de buna ca mama ta. Si atunci vrei la mama, sa te invete cum sa faci, sa te incurajeze cu vorbele ei calde, sa iti dea sfaturile alea pe care pana mai ieri, cand nu stiai ce inseamna sa fii mama, le ignorai sau le gaseai deranjante.
Esti mama, dar ai nevoie de povestile mamei, ai nevoie ca ea sa i le spuna si copilului tau, ai nevoie ca ea sa nu mai fie doar cea mai buna mama, ci si cea mai buna bunica. Pentru puiul tau!
Esti mama si ai voie sa vrei la mama! Sigur ea te asteapta si te va primi cu bratele deschise langa inima ei, care bate in primul rand pentru tine din prima clipa in care te-a tinut in brate, in care a simtit ca viata ei asa cum a stiut-o pana atunci s-a incheiat, in care a devenit zana ta buna, ingerul care te vegheaza de aici, de pe Pamant, forta care a incercat sa tina toate relele departe de tine, neobosita si cu dragoste infinita, de mama.
