Depresia postnatala este o afectiune de care au auzit numeroase femei, insa, mult mai putine stiu ca, dupa nastere, poti suferi de o alta tulburare, care se numeste sindromul de stres posttraumatic. Aceasta problema poate sa apara si in timpul sarcinii - daca femeia s-a confruntat cu complicatii severe, sau pana in sarcina - daca a facut tratamente epuizante pentru fertilitate.
Cazurile in care sindromul de stres posttraumatic apare dupa nastere pot fi de regula cele in care o femeie naste pentru prima data. Fie a nascut pe cale naturala, iar travaliul a fost lung si foarte dureros, fie a inceput pe cale naturala dar a intrat de urgenta la cezariana, din cauza unor complicatii.
Traumatizanta poate fi si situatia in care gravida nu mai ajunge la spital si naste in orice alt loc, sau cea in care bebelusul are probleme (este nascut prematur, are nevoie urgenta de interventii medicale etc).
Multe femei care sufera de sindrom de stres posttraumatic au si simptome de depresie, ceea ce poate face ca cele doua sa fie adesea confundate. Sindromul este insa diferit de depresia postnatala: el apare ca rezultat al unei traume, in timp ce depresia se dezvolta pe fondul schimbarilor hormonale care se petrec dupa nastere. De aceea, este foarte important sa stii cate ceva despre fiecare, si sa nu ai retineri in a discuta cu cei din jur si chiar cu un specialist.
Unele femei pot avea impresia ca este firesc ceea ce simt insa, daca se regasesc in simptomele de mai jos, atunci sigur ceva nu este normal.
Simptomele stresului posttraumatic
O femeie care sufera de sindrom de stres posttraumatic poate avea simptome ca:
- are cosmaruri legate de nastere (sau de problema care i-a provocat trauma);
- ii apar in minte, frecvent si agresiv, secvente din momentul traumatizant;
- evita sa discute subiectul deoarece este foarte dureros;
- are stari de anxietate si chiar atacuri de panica cand isi aduce aminte (ii creste pulsul, transpira, simte presiune la nivelul pieptului, simte ca nu poate respira cum trebuie, ameteste, etc.);
- se simte deprimata;
- se simte neajutorata;
- nu poate sa doarma bine chiar daca bebelusul doarme;
- se sperie exagerat in diverse situatii minore.
Foarte important de stiut este faptul ca o mama care sufera de sindrom de stres posttraumatic poate avea tendinta de a se detasa de ceea ce ii aminteste de durere, acest lucru insemnand ca poate sa nu fie preocupata si atasata de copil atat cat ar trebui.
Toate aceste simptome sunt reactii normale la trauma si fac parte din procesul de recuperare. Pentru a scapa insa de ele cat mai repede si sigur este necesar un ajutor specializat.
Tratament pentru sindromul de stres posttraumatic
Important de stiut, de asemenea, este faptul ca dezvoltarea sindromului de stress posttraumatic nu este ceva rusinos ori de condamnat. Asadar, nu ezita sa mergi la un psiholog sau psihiatru, pentru a discuta simptomele pe care le ai, si a gasi o cale de rezolvare a problemei.
Sindromul de stress posttraumatic poate fi tratat prin mai multe modalitati, printre acestea numarandu-se: psihoterapia, terapia de grup, acupunctura, hipnoza, medicamente, si altele.
Fara tratament, o femeie care sufera de acest sindrom poate avea dificultati in a ingriji cum trebuie bebelusul si in a dezvolta o relatie afectiva puternica cu acesta. Totodata, poate evita sa aduca pe lume alti copii si poate avea probleme de cuplu.
Pe langa tratament, utila in gestionarea acestei tulburari este destainuirea catre cei dragi, care trebuie sa stie prin ce treci, pentru a te sprijini si intelege. In plus, poti incerca sa cauti persoane care au avut astfel de experiente - la ele poti gasi alinare chiar mai multa decat gasesti la cei dragi.
Sindromul de stres posttraumatic - factori de risc
Faptul ca o femeie trece printr-o situatie traumatizanta nu inseamna neaparat ca va dezvolta si sindromul de stres posttraumatic.
Un risc mai mare il au de obicei femeile care au suferit de o tulburare mintala inainte de sarcina sau care au mai trecut printr-o experienta traumatizanta.
De asemenea, aceasta problema poate sa apara la femeile cu asteptari foarte mari, care nu doar spera, ci sunt si convinse ca totul va fi bine, precum si la cele carora le este foarte frica de nastere.
