Autor: fara autor
Cand vine iara primavara
Natura incepe a se trezi,
Si din zori, si pana seara
Porneste toata, a intineri.
Se urca seva din pamant,
Copacii multi inmuguresc,
Si la al Domnului Cuvant
Campii si codri inverzesc.
Pajistea cea-ncantatoare
Cu ale sale ierburi multe,
Si-arata fata catre soare
Cu miile de flori marunte.
Un covor fin de nestemate
Incanta-a ochilor privire,
Miresmele lor parfumate
Trezesc pare intreaga fire.
Abia s-asteapta intalnirea
In zumzet viu de aripioare,
Cu-albine ce cata hranirea
Mereu, din floare in floare.
Ele culeg nectarul dulce
Pe care il prefac in miere,
Iar pe picioare, tot aduce,
Polenul praf, ce da putere.
Asa se trece, o zi intreaga
Cu-n du-te vino, neincetat,
Grabind, ele mereu alearga
S-adune-n stup rodul bogat.
In cant placut de pasarele
Se incheie iar o zi inceputa,
Iar pe inserat, in ramurele,
Se-aduna la sfat si discuta.
Povestesc ce-au petrecut
O! in calda zi de primavara,
Cum soarele de loc n-a vrut
S-o mai intinda cu o sfoara.
Caci unele, s-au si-apucat
Casutele sa-si construiasca,
Si pan-n noapte stau la sfat
In limba lor cea pasareasca.
Acum e ziua cea mai buna
Sa inceapa viata de camin,
Si printre ramuri impreuna
Sa si-o traiasca, pe deplin!
Astfel se-asterne incetisor
Peste-atmosfera lucratoare,
Odihna scumpa, a tuturor,
Pana in ziua, iar urmatoare.