Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-i ajung!
Parca zboara, parca-noata,
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un val-vartej de fum
Taie-n lung padurea toata.
A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere...
Scade-n departare...
Piere...
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate si-ngrozite:
-Cine-i? Ce-i? Ce-a fost pe-aici?
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele valvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut acceleratul.