Autor: Aurora Luchian
Gustav lălăie-n oglindă,
S-a gătit, nevoie mare!
Luă bascheţii din tindă,
Pălăria bleu de soare
Şi-o zbughi pe uşa veche,
Bucuros, fără pereche!
Cât a stat Cuptor, of, Doamne!
Presurase ploi, jăratic.
Mai mereu era pe toane,
Când timid, când şturlubatic,
Trei zile furtuni şi ploaie,
Alte cinci de vâlvătaie.
Cum se frăsuia-n cărare,
Alergând prin praf fierbinte,
Când în deal, şi când în vale,
Greieruş pierdu un dinte,
Că-n mirări se răsucise,
Şi de-o plantă se izbise.
Ţinând incisivu-n mână
Şi trântindu-se pe spate,
A bocit o oră bună,
Neştiind că e de lapte,
Până când Gustav venise
Şi distrat îl domolise.
- Greieruşule, copile,
Şterge-ţi lacrima durerii
Că n-or trece multe zile
Şi-ntr-o zi, făr' să te sperii,
Îţi va răsări, cuminte,
Din gingie, un alt dinte.
- Să-mi mai crească? Nu mai spune!
Am văzut eu, la bunica,
Cum toţi i-au căzut, pe bune!
De când eram ca furnica
Şi n-a mai ieşit nici unul,
N-o mai face pe nebunul!
Şi-a trecut o zi, o noapte...
Greieraşul amuţise.
Se ascunse. Ieri, la şapte,
Când Gustav, deh, aţipise,
Iată că se pomenise
Cu amicu-i ce-i zâmbise.
Nu-şi ţinea mâna la gură
Cum făcu ultima dată.
Arătând alba dantură
Şi râzând cu gura toată,
Spuse plin de-nsufleţire:
-Gustăvel, hei, dragă Sire,
Ştii de ce sunt fericit?
Dinţişorul a ieşit!
Şi scăpase de bucluc,
V-am spus tot. Şi-acum mă duc...
