Autor: Rudyard Kipling
Cocoasa camilei e hada si mare,
Dar tot mai urata-i aceea pe care
O capata omul cand nu mai munceste,
Cand sta frant pe ganduri si cand trandaveste.
Si noua, cand munca cea grea nu ne place,
Ne creste cocoasa-n spinare si pace!
Cocoasa urata si neagra si mare,
Cocoasa pe care camila o are.
Cocoasa nu au numai oamenii mari,
O au si copiii ursuzi si murdari,
Ce sar jos din paturi, trantind, mormaind,
Tipand cand ii spala, urland, miorlaind.
Cocoasa e-o boala. Dar are ea leac:
Sa nu fii un trandav, sa-ti fie pe plac
Sa iei tarnacopul, sa dai cu lopata,
Sa tai brazda-adanca, sa dai si cu sapa.
Si cand iar la munca te-ntorci cu ardoare,
Cocoasa cea neagra si hada dispare.
Caci vantul si Djinii, o spulbera-n zare,
Cocoasa urata si neagra si mare.
