Autor: Aurora Luchian
Cerul gri ca o cenusa
Doarme caci a obosit
Cat privi discret prin usa
Spre pamant cum s-a rotit.
Aprinse multimi de stele,
Daca se trezeste, iata,
Sa paseasca pe saltele
Moi, din norisori de vata.
Calatoare, luna plina
E prezenta si trimite
Peste lume raza-i fina,
Tainica, sfera cuminte.
Ce priveliste bogata
Printre palida lumina!
Bolta doarme rasfirata,
Linistea este divina!
