Autor: fara autor
Cand sunt copiii nosti mici,
Noi pentru ei suntem TATICI.
Ce gingas e, si suna bine:
TATICULE, mi-e dor de tine!
Dar ani trec si deodata
Nu mai esti TATIC, acum esti TATA.
Dar si asa tot suna bine:
TATA, imi este dor de tine!
Dar cresc, nu le mai esti pe plac,
Din TATA, tu devii BABAC
Si vorba suna trist si gol:
BABACULE, mai da-mi un pol!
Dar viata e un foc de paie
Si, vrei - nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, in ras luata:
TATAIE, ia mai lasa-ma in balta!
Si-n anii ce au mai ramas
Te vor numi doar al BATRAN
Si vorba lor te nauceste:
BATRANE, ce-ti mai trebuieste?
COPILE, tu sa ai stinta,
Am fost un tata cu credinta
Si din putin, de-a fost sa fie,
Eu am rabdat, si ti-am dat tie.
Dar fa-mi, te rog, o bucurie:
La cimitir, de vii la mine,
Sa-mi zici ca in copilarie:
TATICULE, mi-e dor de tine.
