Autor: Marin Moscu
Fata mea, romanca fata
Porti credinta nepatata
Prin bentita tricolor
- Semn a-ntregului popor –
Semn maret, maret cat glia
Mamei noastre, Romania.
Poart-o demn pe fruntea ta
Semn de viata, semn de stea,
Ca sa stie lumea toata
C-avem inima curata,
Ca din steag vine vecia
Mamei dulce, Romania.
In restriste de istorii
Ne-am facut din gazde glorii,
Am primit hoarde ca frati
In curbura de Carpati,
Am primit hoarde straine
Imbunandu-le cu paine.
Ne-am unit sangele-n toate
Si ne-am spasit de pacate,
Noi romanii, ei secui
N-am dat seama nimanui,
Doar de la apus de Tisa
Vraja urii ne cuprins-a.
Ungurii vor peste tara
Trianon-ul sa rasara,
Sa re-nvie din istorii
Presupuse,- apuse glorii,
Doar asa stiu sa incite
Vrajbe vechi in noi cuvinte.
N-au in maneci, nici in clin
Dragostea de bun vecin,
Au un gand, un singur dor –
Ardealul sa fie-al lor,
Au uitat, a cata oara
Ca suntem stapani in tara?
Fata mea, romanca fata
Ai credinta nepatata
Ca sub falnic tricolorul
La un semn intreg poporul
Ti-i aproape, avem mandria
Ca ni-i mama Romania.
Si ca semn de demnitate
Purtam steagul mai departe,
Cat e Romania Mare
Pe furtuna si pe soare
Punem pieptul cu vointa
Sub a Domnului credinta.
Sa-oblojim boli de fatada
Din a tarii mare vatra,
Orice rana dureroasa
O tratam la noi acasa,
Leacul este tricolorul,
Tu si ei, intreg poporul!
