Autor: Tudor Arghezi
Ce duh ai si ce putere.
Sa-mpletesti ceara cu miere,
De la floarea din gradina,
Ostenita de albina?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi si pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi si leacuri,
Poate ca de mii de veacuri.
Ca din lana, ca din ace,
Desi reteaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce si un pui.
Scule, numere, cantare
Au pus la masuratoare
Ca-ncaperea cea mai mare
In gaoacea cea mai mica
E ghiocul tau, fetica
Esti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, far\' sa stii,
Ai facut bijuterii
Si minuni in toata clipa
Cu musteata si aripa.
Si, cum stii, muncind, sa taci,
Nu te lauzi cu ce faci.
