Autor: Aurora Luchian
Falnica stru dogoreste,
Peste toate dainuieste!
Insa e suparat foc,
Ca vesnic el sta pe loc.
E singur, nepopulat
Si se simte deprimat,
Caci planetele se-nvart,
Dar lui ii este urat!
N-are nimic, doar caldura
Si-aceea fara masura!
Admira Pamantul care,
Frumusel la-nfatisare,
Albastrui si rotunjel,
Are atatea pe el:
Munti mareti, paduri umbroase,
Campii verzi, livezi frumoase,
Ape line, ori spumoase,
Pesteri, paduri tropicale
Si le-nvarte-n fala mare,
Parca-n ciuda sa ii faca,
Zi si noapte le arata!
Si oftand atat de tare,
A trimis caldura mare!
La mijloc, l-a parjolit,
Iar pe ghetari i-a topit.
Soare, nu fi suparat,
Caci esti cel mai adorat!
Daca nu te-am iubi, zau,
Am mai fi in jurul tau?!
