Autor: Elena Farago
Hai nani, nani,
Lumina mamii...
Sa-ti cant si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cant...
Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, -
Si-acela, dragul mamii, e fara de cuvinte
Si plange-asa cum plange cumplitul ast de vant...
Hai nani, nani...
Sa-ti cant, lumina mamii, si iar incep si iar
Cuvintele-si pierd sirul, - ca vezi, in asta seara
I-atat de-amarnic cantul ce-l spune vantu-afara,
De parca-ar plange-ntregul saracilor amar...
Dar tu astepti un cantec - ca tu ce stii de vant!
Si ce sa stii ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poti pricepe nimic din toate-aceste...
...Sa-ti cant si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cant...
Hai nani, nani,
Lumina mamii...
...Si iar raman de parca nu mai gasesc cuvant
Din tot ce-ti spun alt-data in cantecele mele,
Si Feti-Frumosi, si zane, si cer, si flori, si stele
Si-au amutit povestea de parca nu mai sunt...
Hai nani, nani...
Adormi in caldu-ti leagan, lumina mea, si taci -
Nu pot canta si inca nu esti destul de mare,
Ca sa-ti pot spune basmul cel nesfarsit, in care
Se sting de frig si foame copiii cei saraci...
