E o muza ce-nfioara,
Fara ea viata imi pare
O natura parca goala.
Daca stau si ma gandesc,
Tot ce este-n jurul meu,
O orchestra mi se pare,
Care canta tot mereu.
Canta codrul cu izvoare,
Canta pasarile-n zbor,
Canta omul cand iubeste
Si cand e cuprins de dor.
Canta marea zbuciumata
Si zborul de pescarusi,
Canta vantul prin frunzisuri,
Canta greierii in iarba
Si copiii mult iubiti.
Eu cant oful inimii,
Cand e vesela sau trista
Si cu cantecul m-alint,
Ma visez sa fiu artista.
Doamne, ce minune mare,
Cand ai creat muzica,
Tot ce este pe pamant
Este mangaiat de ea,
Multumesc, Doamne, asa:
La, la, la si la, la, la!