Autor: Elena Fargo
Viorica, fata mamei
Cea cuminte si curata,
Si-a facut, mancand cirese,
Pe furis, pe sort, o pata
Si-acum sta-ntr-un colt si plange:
Doctorul e vinovat
Si c-o sa ma certe mama,
Si ca sortul e patat!\"
Mama intra-ncet pe usa;
Ea tresare si-ntinzand
Mainile deasupra petei,
Plange intruna suspinand.
- De ce plangi, fetita mamei?
- Plang ca doctorul ti-a spus
Sa nu-mi dai deloc cirese,
Si tu in dulap le-ai pus...
- Si tu plangi din lacomie?
Ce rusine!...
- Sa ma ierti!...
- Bine, dar sa fii cuminte...
- Nici de sort nu ma mai certi?
- Care sort? Intreaba mama...
- Uite, asta: l-am patat
Lacomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.
