Autor: Mircea Micu
Tatal meu e marinar
Pe-un vapor cat un palat.
Peste-al marilor hotar
Taie lumea-n lung si-n lat.
Vede tari si vede munti,
Dar cand vine inapoi
Zice, sarutandu-mi fruntea:
-Nicaieri nu-i ca la noi.
Are-n buzunar ,la piept,
Intr-un sac de piele bruna,
O bucata de pamant
Din tarana cea strabuna.
Ce faci, tata,de ce-l porti
Peste mari cu apa rece?...
-Cand mi-e tare dor de voi,
Il sarut si doru-mi trece.
