Autor: Aurora Luchian
Cand raman cu bona-acasa,
Mereu sunt amenintat:
- Daca te mai urci pe masa,
De Bau-Bau vei fi mancat!
Cu bona nu e de gluma,
Uf, sunt tare-nfricosat!
Tot ma sperie de-o luna
Si tremur noaptea in pat.
- Mamico, Bau-Bau-i groaznic!
- Nu exista-i inventat!
- Dar de ce, cand sunt obraznic,
Cu Bau-Bau-s speriat?
Adi mi-a spus ca e mare,
Are colti e had si rau.
C-ar avea si multe gheare,
Si este flamand mereu.
Ana cand mai leneveste,
Si o necajesc un pic,
Tot de Bau-Bau imi vorbeste,
Nu vede cat sunt de mic?
Intr-o zi o sa-l infrunt,
Si o sa-l intreb chiar eu:
"De ce vrei sa ma mananci
Ca nu sunt atat de rau!"
