Ce noiembrie, vai, vai!
Mi-a lipit genele mici
Si de frig parca-s arici!
Trupul nu mi-l simt deloc!
Stau pe sol, un ghemotoc,
Invelit in promoroaca
Si-n ochi lacrimile-mi joaca...
Soarecele salta capul
Imbracandu-si hanoracul,
Calcand frunzele pictate,
Galbene, rosii, brumate.
Se infoaie de mandrie
Ca si-a pus o palarie
Si ceva merinde-n spate
Sa plece cat mai departe!
Se intoarse catre scai:
- Ce cumplita soarta ai!
Vara razi cu vremea buna,
Toamna sezi frant in tarana!
Se inclina salutand
Delicat, parca mimand,
Si se duse spre campie
Unde are-o galerie.