Autor: Lucia Cojocariu Damsa
Sub streasina casei mele
Au cuib doua randunele.
Vesel ciripesc si zboara
De cu zori si pana-n seara,
Si pe soare, si cand ploua,
Pentru c-au iesit din oua
Patru puisori gingasi.
Acum inca sunt golasi,
Dar pana in miez de vara
Penele au sa apara
Si-au sa zboare sus in nor,
La fel ca parintii lor.
Un motan afurisit
Toata ziua a pandit,
Cocotat pe-o ramurica,
Puii mici de randunica.
Linge botul, da din coada,
Spera nimeni sa nu-l vada,
Dar ograda e prea mica
Pentru el si Azorica -
Un catel foarte istet,
Pudel, la blanita cret,
Este alb ca o smantana,
Sta mereu langa stapana.
Fericit c-a facut baie,
Iese tantos din odaie
Si zareste in copac
Mata gata de atac:
- Ham, ham, ham, sa nu-ndraznesti
Cuibul sa il nimicesti,
Ca iti smotocesc blanita
Si bucati iti fac codita!
Dar motanul dand din coada
Zise: - Iar esti pus pe sfada?
Am vrut doar sa ii privesc!
Nu crezi ca este firesc
Sa le spun un " Bun venit?"
Vai, esti nemaipomenit!
Sunt de-a dreptul revoltat,
Spune, tu chiar ai uitat,
Caine rau si incorect,
Ca mananc doar Kitty-Kat?
Si sari cu indemana
Drept in brate la stapana
Lingusind-o mieunand
Languros, usor si bland.
La sfarsit a fost certat
Tot catelul, c-a latrat.
