Autor: Lucia Cojocariu Damsa
De ieri in cuibul mare de pe horn
In care cocostarci se reintorn
Fara de gres in fiecare an,
Mi s-a parut ca vad un cap balan.
De pui cu puf abia iesit din ou
Cum berzele se duc si vin din nou,
Pe rand, cu gusa plina fiecare,
Precis ca e familia mai mare.
Acum barzoiul s-a rotit in zbor planat
Pe langa cuib si grabnic a plecat
Departe peste sat langa izlaz,
Prin stufarisul de pe iaz.
Sa caute mormoloci si brotacei,
Ca doar e proaspat tata, ce mai vrei!
Pe grindul apei maiestos,
Se lasa plin de eleganta jos.
Il vad cum merge leganat
Cu cap-un fata balansat
La fiecare pas si tacticos,
Ridica un picior si-l pune jos.
Miscandu-le incet in armonie,
Cap si picior, de parca stie
Ce-nseamna echilibru si masura.
S-opreste. Trage o clampanitura.
Din ciocul lung intors pe spate.
Masculul piciorong, ce sunet scoate!
Apoi, priveste mut, proptit intr-un picior
La ce se profileaza in decor.
