Autor: fara autor
Pe spinarea unui bivol, mare, negru, fioros...
Se plimba o cotofana... cand in sus... si cand in jos...
Un catel, trecand pe-acolo, se opri mirat in loc:
"- Tii, ce mare dobitoc! Nu-l credeam asa de prost...
Sa ia-n spate pe oricine...
Ia stai frate... ca e rost sa ma plimbe si pe mine!"
Cugetand asa, se trage-ndarat sa-si faca vant,
Se piteste la pamant
Si de-odata zdup! ii sare
Bivolului in spinare.
Ce s-a intamplat pe urma? Nu e greu de-nchipuit!
Apucat ca fara veste, bivolul a tresarit!
Dar i-a fost destul o clipa: sa-l rastoarne...
Sa-l ia-n coarne... si cat colo sa-l arunce
Ca pe-o zdreanta in trifoi.
"- Ce crezut-ai oare, javra? Au crezut-ai ca sunt mort?!
Cotofana... treaca-mearga... pe spinare... o suport!
Caci ma apara de muste, de tantari si de tauni...
Si de... alte spurcaciuni...
Pe cand tu! potaie proasta, au ce slujba poti sa-mi faci?!
Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci:
Bivol mare si puternic, gospodar, cu greutate...
Sa te port degeaba-n spate?!
