Autor: Florenta Sarmasan
Cinci boboci pufosi de rata,
Prin spartura de la gard,
Au pornit de dimineata
Sa se duca-n crang, la lac.
Mama-Rata, inteleapta,
Ii striga neincetat
Cand la stanga, cand la dreapta
Se aude: mac, mac, mac.
Intreaba gaini si gaste,
N-au vazut trei bobocei?
Se gandea la hoata vulpe,
Ce-ar mai fi facut cu ei...
Inima in piept ii bate
Plina de ganduri si teama,
Este greu sa le faci toate,
Sa iubesti si sa fii mama.
Ce n-ar da ca sa ii vada
Inspre ea venind toti trei
I-ar certa, le-ar spune-n graba
C-au gresit, dar sunt ai ei.
Mult prea mandru si-nfoiat,
Un curcan batran si mare
I-a spus ca s-au dus la lac
Sa caute de mancare.
Isi doreau un pestisor,
Dar chiar ei sa-l pescuiasca.
Ei stiau ca nu-i usor,
Dar voiau sa il gasesca.
Inspre lac porneste rata
Sa ii afle, sa ii certe,
Cand ii vede-i rade fata
Si se gandeste sa-i ierte.
Sunt naivi, sunt bobocei
Si au mintea cat o nuca,
Singuri s-au pornit si ei
Inspre balta, sa se duca.
Fara teama au plecat,
La ce-i rau nu s-au gandit,
La timp rata i-a aflat
Si de rele i-a ferit.
