Catelusul Codita

Codita e bucuros,
Crede ca-o sa-i dau un os,
Insa eu nu-i dau mancare,
Ci il iau la o plimbare.

A latrat si l-am certat,
Fiindca rau a speriat
O fetita mititica
Ce mergea cu o bunica.

Codita s-a rusinat,
A stiut ca-i vinovat.
Apoi se gudura tare,
Parca isi cere iertare.