Autor: Florenta Sarmasan
Sus pe creste-n varf de munte,
Cand neaua groasa s-a topit,
Un cerb urias cu iezi si ciute
Pe inalte piscuri s-a suit.
Pe inaltimi, pe varfuri sus,
El salturi face fara teama
Caci de la poale-n sus s-au dus
Sa pasca iarba din poiana.
Ei cauta cu botul fin
Unde verdeata e mai cruda.
Spre vale curg izvoare lin,
Iarba de roua este uda.
Cu ciute multe, iezisori
Care sar, zburda jucausi,
Sunt mici, doar niste puisori,
Dar toti pe ghidusii sunt pusi.
Neinfricati de inaltime,
De cerb se tin cu toti aproape.
Turma incet spre poale vine
La izvorase sa se adape.
Coarnele falnice-si arata
De e-ncoltit, e furios,
Pentru ai lui sta sa se bata
Si-n lupta este curajos.
Dar cerbul cel semet porneste,
Iar turma dupa el se duce.
Cu dragoste el o fereste,
Dusmanul cu coarnele-mpunge.
