Autor: Aurora Luchian - Vaslui
Iar mi te cateri, Tarcato,
Mi-ai zdrelit scoarta de tot!
Vezi ce urat mi-ai crapat-o?
Si sufar de nu mai pot!
Ca sunt tanar, am lastari,
Dar par de vreo zece ani!
Cand te-alinti, ma gheraiesti.
Cand vrabia o pandesti,
Iti scoti gheara din pernita
Si urci iute pe crenguta.
Iar eu tac, dar nu mai pot,
Am si eu drepturi, socot!
Pisicuta, sfarr! ii toarce:
-Te-as lasa, marule,-n pace
Daca-as prinde vrabiuta,
Fara sa imi scot gheruta.
Dar alunec fara ele...
N-as vrea sa-ti las urme grele!
Simtindu-se vinovata,
Se alinta, roata, roata,
Pe langa tulpina sa,
Sfar, sfar, sfar! torcand asa:
-Iarta-ma, te rog eu mult,
O sa-ncerc sa nu mai urc!
