De ce plangi asa de tare?,
Il intreaba un arici
Care-l vede speriat tare.
Iepurasul e-ngrozit
Si urechile-si ciuleste.
Nu departe a auzit
Un glas ce oracaieste.
A zarit chiar jos pe balta
Ochi multi care-l urmareau,
N-a mai vazut niciodata
Guri largi care il strigau.
Iar langa el, pe carare,
Un broscoi urat privea,
Era prins de suparare,
Iepurasu-l deranja.
La arici ii povesteste
Toate cate a patimit.
Ariciul usor zambeste:
Si el multe a patit.
Cu broscutele tafnoase
Care spre el au strigat,
L-au scuipat si sunt nervoase
Ca pe acolo a calcat.
Dar rusine sa le fie,
Nu se face asa ceva.
Ar vrea o barza sa vie,
O lectie sa le dea.
Sa le vada ca-s fricoase
Si de barza teama au,
Sunt tacute, uracioase
Si pe fundul baltii stau.
Iepurasul a oftat.
Bine, ariciul graieste,
Si pe el l-au infricat,
Si el asta le doreste.
O barza sa se iveasca,
Cu pofta sa se distreze,
Pe seama lor sa glumeasca,
Iar ele sa se-ntristeze.