Autor: Aurora Luchian
Antonica-i un erou!
Gasind in iarba un ou,
Intr-o clipa a urcat,
In nucul maret, rotat.
Cauta prin frunza deasa
Cuibul pufos, cuibul-casa,
Sa-l puna pe ousor
Sa iasa un puisor.
O pasare cat un toc
Nu avea stare deloc!
Sus in varful nevazut
Isi plangea oul cazut.
Antonica, suflet mare,
Ii sopti la cantatoare:
-Uite oul mititel,
Incalzeste-l putintel!
A coborat Antonica,
Caci duioasa pasarica
Se temea si nu s-a dus,
Pana jos nu a ajuns.
Usurel s-a linistit,
Cu ciocul l-a rasucit,
Cercetand sa vada, zau,
Daca-i ousorul sau!
Antonica s-a uitat
Pana cand s-a asezat
Peste cuib, si protectoare,
Il dosi sub aripioare.
Voi, copii, daca gasiti
Un ou jos, sa nu-l striviti.
Caci pasarea de durere
Ar muri prin ramurele!
