Cantaretul cu vioara
Vrea un frac cu nasturi mici,
Cusut chiar de Mos Arici...
Si grabit, nevoie mare,
A pornit-o pe carare,
Ducand sprinten in rucsac
Catifea data de Mac.
Dar ariciul cel cu faima
Nu mai coase nici o haina;
Ca-i batran... si ce-i mai grav,
Este singur si bolnav.
Acele si le-a pierdut…
Nu-i mai arde de cusut.
Da'l trimite cu-un gandac
La prietenul sau Rac.
Multumit de musteriu,
Racul, foarte grijuliu,
Ia masura si noteaza,
Dupa tipar decupeaza
Un frac rosu, elegant,
Pentru artistul galant.
Apoi il da la cusut
Unui tantar priceput;
Iar o scoica, fara chef,
Coase nasturi de sidef.
Dup-o proba serioasa
Si o plata generoasa,
Pleaca multumit spre casa,
Neuitand din farmacie
Sa cumpere-o doctorie
Pentru vechiul croitor
Ce-l intampina-n pridvor
Si-l admira: – Mai, sa fie!
Parca-ai fi scos din cutie!