Autor: Aurora Luchian
Din mohorul fosnitor,
Dintr-un capat de razor,
A sarit ca o lacusta,
Spre o poiana ingusta,
Cu ochii mari, uluit,
Un iepure zapacit.
Niciun copoi nu il latra,
Niciun vanator n-asteapta
Cu pusca spre el tintita
Ori vreo vulpe flamanzita
Nu-i respira-n ceafa mica.
Ce a patit iepurica?
Deodata s-a oprit,
Capul vioi si-a rotit
Privind inspre pomii rari.
Dar ciorile din artari
Susotesc, ei, stiti cum sunt!
- Asta s-a-ngrozit de vant!
- Da ' de unde, ce stiti voi?
Se infoaie un cioroi.
Sa fii asa mic, stingher,
Sa te bizui doar pe fler,
Fara frati, mama si tata,
Fugi si de-o frunza picata.
Cine sa-l salveze, oare,
De-l prinde vreo aratare?
Cin' sa riste pentru el:
"Lasati-l ca-i mititel!"
Are protectori? Nu are!
Da'-n sezon de vanatoare?
Suspinand jos si un spin:
- Dragelor, ia stati putin,
Am tras si eu cu urechea...
Mai bine te-apuca strechea
Si sa fugi ca un las mare,
Decat la dusmani in gheare!
Ce n-as da sa fiu mobil?
Nu sa stau ca un umil
Si sa fiu mereu strivit,
Faramitat si putrezit...
Las' ca "Fuga-i rusinoasa,
Insa este sanatoasa!"
