Autor: Aurora Luchian
Haos e-n bucatarie!
Canaru' din colivie,
Striga dupa ajutor:
- Vai, neamul rontaitor
A dat iama la branzica,
Pe unde esti Mieunica?
Nimeni nu l-a auzit,
A tipat de-a ragusit
Si a asistat cu jale
La rontaiala din oale.
Au mancat din ce-au poftit,
Niciunul nu-i stingherit.
Soricelul-sef, Rontan,
Mare cat un sobolan,
Urat, murdar, artagos,
Rodea un carnat gustos,
Patandu-si hainuta groasa,
De grasimea unsuroasa.
Unul, hamesit si mic,
Cocotat pe un ibric,
Testand ceva aromat,
In ibric s-a scufundat.
Acum innoata si zbiara,
Disperat se vrea afara.
Soricelul Dinte-Tare,
Gasind cabluri, firisoare,
Ii pofti pe fratii lui,
Care misunau hai-hui:
- Veniti sa va hraniti bine,
Avem macaroane fine!
Soricute delicate,
Cochete si parfumate,
Cu tacamuri au mancat,
Rujul pe buze-i intact,
Ba si oja cea lucioasa
A ramas la fel, frumoasa!
S-au ospatat cu de toate
Si, cu burtile umflate,
S-au strecurat cate doi,
Lasand ca dupa razboi:
Firmituri, branza pe jos,
Pungute-ntoarse pe dos,
Olitele rasturnate,
Fete de mese patate,
Cos de gunoi rascolit
Si-un miros de l-a scarbit
Pe canarul mut de spaima,
Care abia mai ingaima:
- Doamne, a mea cugetare
Se intreaba cu mirare:
De-ar fi fost soi aratos
Si peretii i-ar fi ros?!"
