Autor: Aurora Luchian
Intr-un capetel de lume,
In codrul intunecat,
Traia vulpea fara nume,
De veghe ca un soldat!
Avea puisori, doar doi,
Firavi, ca o panza rara,
Fiindca hrana in zavoi
Gasea sporadic, spre seara.
I se mai ivea prilejul
Sa prinda vreun iepuras
Ori mai aducea vartejul
Cate un cioroi vrajmas.
Si ca orice mama buna,
Inima mult o durea
Ca in goana sa nebuna
Mai nimic le oferea!
Intr-o zi a cumpatat
Si se hotari pe data
Sa coboare intr-un sat,
Sa fie privatizata.
Au ajuns, (Mare noroc!)
Istoviti, flamanzi, murdari,
A inchiriat un loc
Taman intre doi artari!
Umbra, liniste, curat,
Ce putea sa-si mai doreasca?
Pe banutul adunat
Incepu sa-l socoteasca:
"Astia sunt pentru chirie,
Pentru marfa si contabil;
Restul pentru nea' Ilie,
Ca m-ajuta, un amabil!"
Dupa munca si rasplata!
Iata, dupa doar o luna,
Vulpita privatizata
Numara banii din mana.
Fata era zambitoare,
Cat a strans? Stie doar ea!
Doar ca mustacea si-mi pare
Castigul o multumea.
Sa nu credeti ca sireata,
Cum o stiti si din povesti,
Umbla noaptea la poiata,
Respecta cele lumesti.
Avea clienti o duzina,
De la saraci, la bogati.
Si nu cauta pricina
Pe la cei indatorati.
E o moda in catune
Pe datorie sa dai
Si cu rele, si cu bune,
Traia ca-ntr-un colt de Rai!
Un cocos cu pene scurte,
Slabanog ca o hiena,
Incepu sa-i faca curte
Intens, fara pic de jena!
Toata lumea susoteste
Tainic, spre apus de soare:
-Cocosul ne paraseste,
Are gand de-nsuratoare!
-Nu mai scorni! a sarit
O pestrita revoltata.
Puisorul meu iubit
Cui ii va mai spune tata?
-Vai de mine! tot isi frange
Mainile si o motata.
M-a uitat, imi vine-a plange
Caci un an am fost curtata!
-Da, si eu! Si eu! sarira,
Murmurand cu glasul jos.
-Azi nimic nu ma mai mira,
S-a sucit lumea pe dos!
Dupa trei zile si-o noapte
Vestea-ncremenise satul
Caci s-a cununat cu acte
Si-i numit Privatizatul!
In aceasta povestire
Eu voi carcoti un pic.
O fi vorba de iubire
Ori de bani? Ce sa mai zic?!
